Laurențiu Budău: „Trădările din această profesie m-au luat întotdeauna prin surprindere.”

Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…

Laurențiu Budău: A doua mea casă. Dar au fost şi ani în care Teatrul era prima mea casă. Nu Teatrul are nevoie de mine, mi-a demonstrat-o asta în nenumărate rânduri (în 2010 eram primul pe lista de disponibilizări a unui fost director), eu am nevoie cu disperare (încă) de el. (Oftează şi îşi scoate ultima ţigară din pachet.)

Care a fost sau este cel mai îndrăgit/incomod rol din cariera ta actoricească?

Toate preluările (înlocuirile) de roluri au fost incomode, de cele mai multe ori stânjenitoare. Oricât de mult m-aş fi străduit, nu-mi ieşea nimic. E imposibil să te bagi sub pielea unui personaj creat de altcineva. E ca şi cum ai jura strâmb deasupra Bibliei fără să-ţi tremure mâna. Actorilor lipsiţi de har le reuşeşte de minune, mie nu. Nu am un rol preferat. Întotdeauna ultimul rol este cel care mă defineşte.

Ce momente de „cumpănă” sau mai puțin plăcute ai întâmpinat în teatru de-a lungul timpului?

Trădările din această profesie m-au luat întotdeauna prin surprindere, mai ales că au fost şi urmate de dureroase lovituri sub centură. Am cunoscut directori de teatru, chiar şi colegi care îşi sabotau propriile spectacole (!!!), de teamă ca nu cumva să strălucească cineva şi să le pună în evidenţă mediocritatea.

Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând, care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?

Mi-aş dori ca la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea teatrului să putem fi amândoi aici şi să continuăm interviul. Aşa, ca să fim noi doi mai cu moţ şi să crape de ciudă cei care nu prea ne iubesc. (Îşi aprinde ţigara.)

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”