Duminica a 14-a de peste an ne pune în fața unei contradicții: a nu vedea evidentul! Este o relatare tristă a unei experiențe prin care trece Isus care întorcându-se din locurile în care predicase și săvârșise multe minuni, întâmpină opoziția consătenilor săi. Am putea de fapt numi această duminică cea a refuzului și a opoziției. Alături de Isus, și profetul Ezechiel întâmpină aceleași dificultăți. De ce oamenii îl refuză pe profet, ne-am putea întreba? Un posibil răspuns: pentru că el deranjează! Dar de ce deranjează? Doar nu face rău nimănui. Atunci? Poate tocmai aici este cheia de lectură a acestei duminici, cum putem primi profetul, trimisul lui Dumnezeu, fără a simți opoziție în inima noastră!
Dincolo de a încerca mai multe răspunsuri, se vede astăzi necesitatea să ne întoarcem în trecut, acolo unde nu erau atâtea deranjamente, unde poate oamenii erau mai simpli, dar și mai fericiți. Poate tocmai aceste „împliniri moderne” ne fac să punem obstacole profetului.
Isus însuși spune că nici un profet nu este disprețuit decât în patria sa. Acolo unde poate se aștepta la un moment frumos în misiunea sa, tocmai aici are această surpriză neplăcută. Consătenii săi rămân blocați în figura celui de dinainte, care sâmbătă de sâmbătă era cu ei în templu la rugăciune. Acum nu pot accepta schimbarea din viața Mântuitorului, când El a început o nouă misiune. Auziseră mai mult ca sigur de toate învățăturile și minunile lui, iar acum nu reușesc să se deschidă învățăturii lui.
Capcana lumii de azi poate să ne surprindă și pe noi, crezând că nu mai putem afla nimic nou, nu știm noi oare ce este Biserica? Nu îi cunoaștem noi pe preoți? Dar tocmai în acest punct ne putem întreba: chiar dacă cunosc toate acestea, eu, dar eu personal, ce fel de credință am? În inima mea ce fel de Dumnezeu simt?
Spunea un autor că „Pentru ca răul să triumfe, e destul ca oamenii buni să nu facă nimic!“ (Edmund Burke), iar noi putem parafraza cu tema acestei duminici că este normal să trăim, dar nu este suficient pentru a ne mântui. Răul va fi mereu. Să nu cădem pradă ispitei refuzului lui Cristos asemenea celor din vechime, dar să îl vedem cu ochii credinței zilnic în viața noastră!
„Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui.” (Mc 6,4)
Pr. Cojan Marius, Colegiul Național Catolic „Sfântul Iosif” Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
