O băcăuancă din Olanda îi ajută pe orfanii talentați

Tânăra a locuit pe str. Republicii, a învățat la Colegiul Economic, apoi la Hogeschool Zuyd Maastricht, unde a studiat International Business and Languages și a ajuns manager la Mecc Maastricht. În paralel, a înființat Wanna Help Foundation, care îi ajută pe copiii talentați din România.

Erai foarte tânără când ai plecat din țară. Cum a început povestea Oanei Cipca din Bacău și ce mai înseamnă pentru ea orașul natal?

Mă gândesc cu drag la orașul în care m-am născut în urmă cu 35 de ani. Bacăul pe care mi-l amintesc din copilărie era un oraș liniștit. Locuiam pe strada Republicii, chiar la periferie, lângă aeroport. În bloc, aveam mulți copii de vârsta mea și era, întotdeauna, veselie. Chiar nu trecea o zi fără să ne întâlnim. Tatăl meu lucra la „Letea”, cea mai mare fabrică de hârtie de ziar din țară, iar mama la „Proletarul”, fabrica de fire și țesături pentru confecții și covoare. Din puținul pe care îl aveam, chiar nu mi-a lipsit niciodată ceva. Părinții mei munceau din greu pentru mine și sora mea și abia mai târziu mi-am dat seama cât de mult s-au sacrificat. Sunt doi părinți minunați care au investit în mine tot ce le-a fost în putere. În aceeași zonă a Bacăului era și un orfelinat. De multe ori când o plimbam cu căruțul pe sora mea mai mică, tata îmi povestea despre copii de acolo și despre faptul că ei nu au părinți. Îmi amintesc că m-a șocat într-un fel, știam că acești copii de vârsta mea se află într-o situație dureroasă. Nu îmi puteam explica faptul că un părinte și-ar putea lăsa copilul într-un orfelinat. Cea mai mare frică a unui copil este să rămână singur, iar acești copii poartă singurătatea cu ei în fiecare zi. La vârsta de 15 ani, mi-am luat rămas bun de la tatăl meu care, la fel ca mulți alți români, a plecat în Italia pentru a asigura un viitor mai bun familiei. A fost pentru mine, până în momentul acela, cea mai tragică întâmplare din viața mea. Îmi amintesc că am suferit în tăcere foarte mult. Când mă gândesc la situația orfanilor, îmi amintesc de momentul acela în care m-am simțit singură deși o aveam pe mama și pe sora mea și știam că odată o să-l văd pe tata din nou.

De la „Ion Ghica” la Hogeschool Zuyd Maastricht

Cu toate acestea, la un moment dat, ai făcut același pas. Ce te-a determinat să pleci din țară?

Chiar înainte să termin Liceul Economic „Ion Ghica”, în clasa a XI-a, am decis să emigrez în Olanda. L-am întâlnit pe cel care îmi este soț acum, venit în Bacău în vacanță, și din ziua aceea niciodată nu ne-am mai despărțit. Locuiesc de 17 ani în Olanda, am terminat facultatea în Maastricht, am rezidența în Klimmen, un sătuc care îmi amintește de satul bunicilor mei, avem o fiică de aproape 9 ani și lucrez la MECC Maastricht, un fel de Romexpo București, ca Manager Dezvoltarea Afacerilor. Concret, mă ocup cu atragerea de târguri internaționale în orașul Maastricht. Călătoresc foarte mult și ador ceea ce fac.

Te ocupi, în același timp, de o organizație al cărei fondator ești…

Fundația Wanna Help este modul meu de a investi în țara natală și în special în copii orfani și abandonați care sunt nevinovați și care nu au ales situația în care sunt. Fundația are scopul de a investi în talentele acestor copii. Ea adoptă case de copii și îmbunătățește condițiile acestora pentru a crea un mediu familial cu oportunități de dezvoltare pentru copii. Problemele pe care aceste proiecte încearcă să le rezolve sunt incluziunea socială și profesională, integrarea socio-profesională a tinerilor proveniți din case de tip familial, dezvoltarea abilităților de viață independentă a tinerilor care provin din sistemul de protecție socială și dezvoltarea comunității locale. Eu sunt convinsă că putem investi mai bine într-un orfan astăzi, decât să reparăm un adult mâine. „Betania” este una dintre fundațiile pe care le susținem și de care suntem mândri că exista. Un adevărat exemplu pentru multe fundații.

„Nu întoarce capul, ajută!”

Care a fost proiectul nr. 1 din România?

Am început cu programul de promovare a talentelor în 2014, la Casa Kiwi din Tg. Mureș. De atunci am adăugat proiecte la Centrul de plasament pentru copii „Sf. Elisabeta” din Glodeni, am renovat un spital de copii în Târnăveni și, mai aproape de Bacău, avem în programul de talente 38 de copii din Centrul Rezidențial „Sf. Maria” din Barați. Prin aceste programe, îi ajutăm pe copii să întrețină activități în afara centrelor, care să-i ajute să dezvolte o anumită încredere de sine, independență, dar și responsabilitate. Pe lângă sprijinirea tinerilor, încercăm să le oferim copiilor din centre o copilărie mai frumoasă. Populația din Olanda este foarte implicată în nevoile oamenilor din alte țări. Fiecare olandez înțelege nevoia de a ajuta. Chiar mi-aș dori ca generația mea din România să încline mai mult spre o cultură de felul acesta. Dacă fiecare dintre noi ar ajuta o persoană în nevoie o dată pe săptămână, ca să nu zic o dată pe zi, deja s-ar simți diferența. Tendința românului este să întoarcă capul, dar ce-ar fi dacă toți ne-am ajuta mai mult unul pe altul? Comunitatea de români din Olanda este fantastică. Toți sunt bine educați și doritori să ajute România. Nutresc foarte serios speranța că generația mea va face diferența, pentru că generația mea a văzut că se poate altfel. Acum, nu rămâne decât să trecem la acțiune.

Ce planuri de viitor aveți tu și fundația Wanna Help?

Pe viitor ne propunem să creștem numărul copiilor din programul de dezvoltare a talentelor la 100 în 2018, la 200 în 2019 și așa mai departe. Putem reuși doar cu implicarea celor care nu întorc capul și își fac timp să ajute un copil! Chiar și copilul care cerșește în colțul străzii are o poveste în spate. Nu întoarce capul, încearcă să-i asculți povestea și, cine știe, poate că tu ești persoana care va face o diferență în viața lui. Pot spune că Olanda mi-a dat noi rădăcini și exemple frumoase, dar copilăria trăită în Bacău m-a format pe viață.