Ar trebui inteles de la bun inceput ca specificul unui substantiv compus este dat – in buna parte sau initial – de elementele care il alcatuiesc. Prin urmare, avem de-a face cu un termen cu functie generica, aproces”, urmat de un adjectiv. Substantivul este desprins din limbajul juridic, aprocesul” denumind o actiune in justitie menita sa rezolve un conflict intre doua parti sau sa constate in scris si sa aplice sanctiuni pentru nesocotirea legilor statului. Sinonimul cel mai apropiat este aactiune judecatoreasca” sau pur si simplu ajudecata”, ceea ce intareste statutul de termen de specialitate din domeniul juridic-administrativ. Asadar, ne aflam in interiorul relatiilor cetateanului cu autoritatile, relatii actualizate de un eveniment spontan sau unul dirijat, care impune o reactie sociala, materializata prin redactarea unui text. Comunicarea acestuia catre autoritati si caile de rezolvare derivate din continutul textului stau sub semnul imperativului. Procesul-verbal devine un act oficial prin participarea a cel putin doua persoane, dintre care una este desemnata sa redacteze textul constatativ. Obiectul continutului este fie un fapt de natura juridica (in acest caz, alcatuirea textului este o obligatie de serviciu pentru un reprezentant al institutiilor statului: politie, parchet, judecatorie, notariat etc.), fie o intrunire in cadrul careia s-au inregistrat luari de cuvant si
s-au adoptat hotarari. In acest caz, cel ce intocmeste procesul-verbal poate fi un membru al adunarii profesionale sau obstesti, desemnat de aceasta, sau un voluntar, in cazul intrunirilor spontane. DEXI (2007) exemplifica printr-un fragment din aDocumentele diplomatice” ale lui N. Titulescu: aIn procesul-verbal de sedinta (…) se vorbeste (…) de avizul consultativ” (1967). Ca si cererea, procesul-verbal se supune normelor stilului oficial-administrativ, care cunoaste constrangeri de natura lexicala, morfosintactica si compozitionala. Acestea vor sustine caracterul impersonal al comunicarii si vor ingradi eventuala tendinta spre ornamentare si creativitate: aDin fiinta libera, printr-un document juridic, de exemplu, fiinta umana poate fi lipsita dintr-odata, cel putin sub aspect social, de libertate” (subl. aut.) (Dumitru Irimia, Introducere in stilistica, Iasi, Ed. POLIROM, 1999, p. 168). si totusi, spre deosebire de cerere, procesul-verbal dispune de cateva parghii prin care se manifesta inventivitatea autorului, provocata de factori obiectivi. Ascultand cu atentie luarile de cuvant si retinand mental ideile desprinse din acestea, cel ce redacteaza procesul-verbal va fi obligat sa treaca vorbirea directa in vorbire indirecta si sa consemneze fidel continutul dezbaterilor sau al deciziilor luate in cadrul adunarii.
Conf.univ.dr. Ioan Danila
