anca au loc manifestari anchinate celor 150 de ani de la Unirea Mica. Au anceput anainte de 24 ianuarie si vor continua pe toata durata anului. La Asociatia Pedagogica aGrigore Tabacaru” din Bacau (principalul organizator, an colaborare cu filialele din Bacau ale Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni si a Societatii de Stiinte Filologice din Romania), am asistat la un colocviu omagial mai mult decat reusit. aSuntem urmasii Unirii din 1859″ – a tinut sa precizeze de la anceput Stefanache Spulber. Datoram acestui moment modernizarea generala a Romaniei, implicit a scolii romanesti.” aBacaul – a subliniat Jean Ciuta – are cateva ansemne legate de Unirea Principatelor: numele unui bulevard, busturile revolutionarilor pasoptisti – Kogalniceanu, C. Negri, V. Alecsandri, Al. Russo -, locul teatrului lui Dragoianu (acolo e acum sediul Banc Post), an care s-au jucat piesele lui Alecsandri s.a.”
Decanul de varsta al scriitorilor bacauani, Marin Cosmescu, a fost poate cel mai ascultat conferentiar, vorbind despre participarea sa la centenarul din 1959. Atunci a pregatit povestirea istorica aIovita Valahul”, tiparita an 1969 la Editura Tineretului an 75.000 de exemplare (redactor, Corneliu Buzinschi). an 2007, ar fi vrut sa-si numeasca editia a doua aantoarcerea lui Iovita Valahul”, dar editorul
i-a dat titlul aHaiducul…” Pentru aBacau – 600″ a pregatit o piesa de teatru (aN-a fost nunta mai frumoasa”), predata Teatrului Municipal aBacovia”, al carei subiect omagia Unirea din 1859. Glumind, Jean Ciuta a observat ca viata scriitorului nonagenar este o pilda de romanism: munteanul Marin Cosmescu s-a casatorit cu o moldoveanca din Agas.
O ipoteza originala a avansat Dumitru Zaharia: cuvantul aRomania” e din Antichitate, alcatuit din aRoma” si anea”, adica aRoma cea noua”.
aDaca as fi fost antrebat, as fi declarat anul 2009 Anul Unirii Principatelor”, a spus Ioan Mitrea. Cu atat mai mult cu cat evenimentul nu a fost marcat pentru comunitati, ci doar pentru grupuri restranse. La randul lui, Vilica Munteanu considera momentul de la 1859 mai important decat cel de la 1918. aO forma sublima de unire nationala a fost limba romana, an fazele ei de anceput, dar mai ales an ultimele etape, care demonstreaza viabilitatea filonului lingvistic romanesc” (Ioan Danila). aLiteratura unionista a contribuit la antarirea factorului national” (A. Jamneala), iar aAl.I. Cuza si, de ce nu, Elena Cuza au sustinut an forme specifice Unirea Principatelor” (Relu Leoveanu).
Sunt si unele tristeti: lipsa de cultura politica a generatiilor de dupa 1945, precaritatea realizarilor de dupa 1990 (pentru Bacau, nerezolvarea situatiei Casei aV. Alecsandri”), ineficienta muncii prestate de fiecare dintre noi, absenta disciplinei aIstoria romanilor” din programele scolare s.a.
Ioan Danila
