„Scoala e singura noastra sansa”;

Viorica Negru, din Godinestii de Jos, are 17 ani si este eleva in clasa a XI-a C la Grupul Scolar Tehnic aLetea”, profilul aindustrie alimentara”. In aceeasi clasa invata si sora ei, Madalina, de 18 ani. Dorinta fetelor de a studia si de a ajunge aceva” in viata a fost asa de fierbinte, incat, cu toate necazurile care s-au abatut asupra lor inca de cand erau niste fetite, s-au gasit oameni inimosi care sa le ajute. Mama era bolnava, iar ain urma cu un an si jumatate, tata a murit de cancer. Era zidar, castiga bine… Dupa aceea, ne-a fost foarte greu. Suntem cinci frati, din care cel mai mic are doar sapte ani”, spune Viorica. In vacanta mare de acum trei ani, cele doua surori au frecventat aScoala de vara” a unei fundatii care le-a urmarit si, constatand ca sunt foarte harnice, le-a sprijinit financiar. aMare noroc am avut. Atunci faceam papusi, desenam, invatam, acum lucram cu alti copii de aici, din comuna”, marturisea Madalina. Pentru ca cele doua surori, azi liceene, s-au transformat vara asta din beneficiari in voluntari. Madalina si Viorica primesc 1,8 milioane de lei vechi de la GST aLetea” prin programul aBani de liceu”, insa cazarea si masa costa 2,5 milioane. Diferenta o acopera o fundatie, care le ajuta si cu rechizite si imbracaminte. Fetele se gandesc cu speranta la viitor. aAvem medii mari si vom fi admise la facultate. Eu vreau sa ajung inspector pentru protectia consumatorului, care e o profesie pretuita in UE, iar sora mea vrea sa faca marketing. Vom invata si vom lucra, in acelasi timp”. Le privesc cat de hotarate sunt, cu cata liniste vorbesc si ma intreb de unde vine lipsa de entuziasm a altor tineri. Aceasta familie din Godinesti e contaminata, se pare, de interesul pentru educatie. aAsta e singura noastra sansa, scoala, afirma Viorica Negru. Si surorile noastre invata bine. Delia intra in clasa a V-a si patru ani la rand a luat premiul I. Camelia, care a trecut in clasa a III-a, a luat tot premiul I, iar Cosmin abia incepe, e in clasa intai. Vedem, noi, ce face!”. Scris de Silvia Patrascanu