Noul an școlar începe, din nefericire, tot sub semnul unor boli cronice care macină de ani de zile sistemul de învățământ. Abandonul școlar, exmatriculările pentru numărul prea mare de absențe, evadările tot mai numeroase ale cadrelor didactice din sistemul de învățământ și criza personalului didactic calificat, înmulțirea cazurilor de indisciplină în rândurile elevilor și numeroasele probleme economico-sociale care nemulțumesc cadrele didactice rămase pe poziții, la catedră, conferă în continuare învățământului statutul de butoi cu pulbere, gata oricând să explodeze.
Numărul copiilor care abandonează școala este într-o creștere alarmantă și în județul Bacău. În anul școlar 2004-2005, au fost înregistrate 380 cazuri de abandon școlar, dintre care 113 la nivelul învățământului primar, 104 la gimnaziu, 114 la școlile de arte și meserii și 49 în învățământul liceal (21 de cazuri fiind înregistrate la nivelul ultimei clase de liceu). Cel mai îngrijorător procent (peste 1 la sută) se înregistrează la nivelul școlilor de arte și meserii, unde, din cei 10.598 elevi înscriși la începutul anului școlar precedent, 114 au abandonat cursurile. La fel de îngrijorător este și faptul că au crescut cazurile de abandon școlar la clasele I-IV, unde au fost înregistrate 113 cazuri, din cei 36.417 elevi din învățământul primar prezenți la școală la începutul anului școlar.
Efectele „italian”
Principalele cauze ale abandonului școlar nu mai sunt, ca în anii precedenți, sărăcia părinților sau distanțele mari dintre școală și localitatea de domiciliu. Acum, pe primul loc a trecut, detașat, „italian”, adică acele cazuri de copii care au unul sau chiar ambii părinți plecați la muncă în Italia, Spania sau Germania. Din statistici (incomplete, din păcate, la unele unități școlare) reiese faptul că peste 60 la sută dintre copiii care au abandonat școala sunt „italieni”, care fie că au fost luați de părinți în străinătate, fie că pur și simplu, scăpați de sub controlul părinților plecați să facă bani în străinătate, au uitat să mai dea pe la școală. Se adaugă și o altă realitate îngrijorătoare: fiind „cu bani”, mulți dintre „italieni” devin lideri de grup, terorizând profesorii la ore sau convingându-și foștii colegi de clasă să chiulească de la școală. La nivelul Inspectoratului Școlar Județean nu există încă o evidență strictă, pe unități școlare, a numărului elevilor cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate. La acest capitol apar, însă, două aspecte deosebite. Primul ar fi cel al elevilor care pleacă în străinătate la studii, chemați de părinți. În acest caz, singura problemă majoră apare doar dacă pleacă mai mulți elevi din aceeași unitate școlară, pentru că există riscul desființării unei clase, cu repercusiuni asupra normelor didactice. Cel de-al doilea aspect, cel al elevilor rămași acasă, în grija bunicilor, a unchilor sau, uneori, chiar a unui vecin, este mult mai complex. Aici, principala problemă pleacă de la părinți, care cred că, dacă-i trimit copilului bani, periodic, s-au achitat de toate sarcinile care le revin ca părinți. Având bani și rămași fără supraveghere, mulți dintre acești copii devin elevi-problemă.
Evadarea cadrelor didactice
De la sfârșitul anului școlar precedent și până vineri, 9 septembrie 2005, încă 170 de cadre didactice au părăsit sistemul băcăuan de învățământ, solicitând concedii fără plată. „Ne îngrijorează foarte mult acest aspect”, ne-a declarat inspectorul școlar general Radu Ababei. Faptul că tot mai multe cadre didactice își părăsesc catedrele pentru a munci un an în străinătate demonstrează că în sistemul românesc de învățământ mai sunt încă multe lucruri care nu funcționează cum trebuie, îndeosebi în domeniul salarizării”. Acestei „evadări” de educatori-formatori i se adaugă și faptul că tot mai mulți absolvenți ai învățământului superior pedagogic renunță la învățământ, pentru posturi mai sigure și mai bine plătite. Efectele sunt deosebit de nocive pentru sistemul de învățământ. După ultima ședință publică pentru ocuparea catedrelor vacante din sistemul băcăuan de învățământ, au fost ocupate doar 680 din cele 944 de catedre oferite de Inspectoratul Școlar Județean. Semnificativ ni se pare și „faptul” că, din cele 680 de catedre ocupate, numai 416 au revenit suplinitorilor calificați, pe celelalte 264 fiind repartizați suplinitorii necalificați, care au obținut medii peste 5.00 la testarea din 1-2 septembrie a.c. Au rămas, așadar, neocupate 264 de catedre, dintre care 243 de catedre complete și 22 de catedre incomplete. „Vom apela și de această dată la cadrele didactice pensionare din localitățile respective și la suplinitori necalificați pentru ocuparea celor 243 de catedre complete”, ne-a declarat inspectorul școlar Ionel Ardeleanu, de la Departamentul perfecționare și mobilitate personal didactic. În ce privește cele 22 de catedre incomplete, sperăm să le rezolvăm cu personal calificat, la cumul sau la plata cu ora”. Nu este exclusă nici posibilitatea organizării unei noi ședințe publice, în cursul săptămânii viitoare.
Și „evadații” părăsesc țara
Sărăcia din sistemul de învățământ și numărul crescând al problemelor spinoase cu care se confruntă educatorii sporește numărul celor care evadează. Ce-i drept, și sub efectul mirajului creat de salariile tentante din Europa Occidentală, unde salariile sunt de patru-cinci ori mai mari. Așa se face că până și cadre didactice cu o pasiune deosebită pentru învățământ au cedat, în cele din urmă, tentațiilor occidentale. Un astfel de caz este cel al Mihaelei Ioja, laureată a Olimpiadei de limba română pe când era elevă la Frumoasa-Balcani, care, urmând sfatul profesoarei sale de limba română, Speranța Țepeș, a absolvit mai întâi Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” și, apoi, cursurile Facultății de Litere a Universității Bacău, devenind profesoară de limba și literatura română. Proaspăta absolventă a preferat, însă, un loc de muncă (necalificat, cel puțin deocamdată) în Italia. De ce? Nu credem că răspunsul e greu de aflat.
Elevi „șefi de promoție”, care nu obțin medii de trecere la Teste
Discrepanțele dintre nivelul pregătirii elevilor de la orașe și cel al elevilor din mediul rural se acutizează în condițiile numărului tot mai mare de suplinitori necalificați care ocupă sutele de catedre rămase vacante. Nici chiar șefii de promoție din școlile rurale nu mai reușesc să intre la licee. Numai în vara acestui an, de pildă, 25 de candidați care absolviseră clasele V-VIII cu medii peste 9.00 nu au reușit să promoveze Testele Naționale, patru dintre ei obținând medii sub 4.00 la limba și literatura română, iar doi fiind evaluați sub 4.00 la matematică, situație care spune foarte mult despre pregătirea, responsabilitatea, nivelul de exigență și „abilitățile” de evaluatori ale cadrelor didactice din școlile respective.
Boala din interior: disciplina elevilor
În contextul preocupărilor pentru integrarea sistemului românesc de învățământ în sistemul general european și, implicit, pentru creșterea calității educației pentru toți, atitudinea elevilor față de școală, față de responsabilitățile ce le revin și starea disciplinară a elevilor din toate formele învățământului preuniversitar se înscriu printre prioritățile de prim rang. Inspectorul școlar general adjunct Mirela Berza pornește de la compararea a două seturi de cifre. În anul școlar 2003-2004, în județ au fost 452 de elevi cu medii la purtare sub 7.00, iar în anul școlar 2004-2005 numărul lor a crescut la 495, mai ales datorită numărului mare de absențe; numărul elevilor exmatriculați pentru absențe s-a redus, totuși, de la 246 la 138. A crescut, în schimb, numărul sancțiunilor aplicate pentru nerespectarea prevederilor regulamentelor școlare, de la 1647 în anul școlar 2003-2004, la aproape 1750 de sancțiuni. S-a atins un punct foarte sensibil: relația școală-părinți și implicarea familiei în corectarea conduitei sociale a elevului. „Cei șapte ani de acasă” au dispărut din educația foarte multor elevi, iar cauzele sunt cunoscute: super-antrenarea părinților în servicii extenuante dar relativ bine plătite, oboseala și criza permanentă de timp desființând practic atât de necesarul dialog părinte-copil; mentalitatea multor părinți conform căreia „de educația copilului trebuie să se ocupe doar școala, că de aia l-am dat la școală”; tendința și mai păguboasă a foarte multor părinți de a eticheta manifestările golănești ale odraslelor drept sclipiri de genialitate; în fine, cauza cea mai nouă și cu efectele cele mai nocive: „italianul”, despre care am vorbit mai sus.
Relații tensionate în sistem
Secretarul general al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Mariana Becic, spune că premierul Călin Popescu Tăriceanu cunoaște bine toate problemele tensionante din sistemul românesc de învățământ, dar că, dincolo de promisiunile formulate în mai multe rânduri, s-a făcut prea puțin pentru învățământ, deși guvernanții recunosc că „este prioritate națională”. Întâlnirile repetate ale secretarilor de stat de la Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul de Finanțe și Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale n-au adus până acum nici un rezultat concret, rămânând încă în suspensie posibilitățile de finanțare suplimentară a învățământului și inițierea Legii salarizării în învățământ. „Trebuie să obținem indexarea salariilor, definitivarea calendarului creșterilor salariale în 2005 și rezolvarea punctelor fierbinți din proiectul noului cod al muncii”, a precizat Iulian Oprișan, vicepreședinte al S.L.I. Bacău. „În caz contrar, vom apela la toate formele de luptă sindicală, inclusiv la declanșarea grevei generale”. Tensiunile din interiorul sistemului de învățământ sunt alimentate și de lipsa acută de fonduri. În nici un județ din țară nu sunt bani, la ora actuală, pentru plata salariilor din învățământ pe ultimele trei luni din acest an calendaristic. Situație care dă fiori de pe acum tuturor slujitorilor școlii, învățământul devenind un butoi cu pulbere, gata oricând să explodeze. Gheorghe Manole Chiriac, liderul Sindicatelor Libere din Învățământ Bacău, ne-a informat că mai sunt necesare la ora actuală circa 500 de milioane de lei vechi pentru acoperirea salariilor nemajorate în învățământ până la sfârșitul acestui an calendaristic, din care 200 de milioane numai pentru municipiul Bacău. „Vă dați seama că această sumă va trebui să fie substanțial majorată când va deveni operativă, de la 1 octombrie, cea de-a doua tranșă de indexare a salariilor bugetarilor. Și nu vom accepta, sub nici un motiv, să fim din nou plasați la coadă, pentru o nouă așteptare”, a precizat Gheorghe Manole Chiriac. „Dacă guvernanții vor o toamnă fierbinte, o vor avea. Noi sperăm, însă, că atât Guvernul, cât și Președinția vor respecta promisiunile formulate la ultima noastră întâlnire, din vara acestui an”.
Scris de Ștefan OLTEANU
