Rar mi-a fost dat să văd oameni dedicați faptelor bune! Pe doi dintre cei care merită tot respectul nostru i-am revăzut recent în postura de profesori voluntari, deși pe ambii i-am cunoscut în alte împrejurări. Niciunul dintre ei nu a căutat publicitatea atunci când s-a implicat într-un proiect de voluntariat ce presupune acordarea de meditații copiilor care provin din familii cu o situație financiară precară. Și meditațiile nu se țin oriunde, ci în casa Domnului, la Biserica „Sf. Ioan” din Bacău.
Aici sunt invitați să vină copiii de gimnaziu care au nevoie de îndrumare. Cei mai mulți dintre elevii care participă la meditații sunt în clasa a VIII-a și se pregătesc pentru examenul de Evaluare Națională. Asistând la meditații am avut ocazia de a-i vedea pe profesori la lucru, de a-i asculta și de a-i surprinde într-o nouă postură. Și parcă atunci când te implici cu tot sufletul, chipul capătă alte trăsături și te deschizi cu totul în fața copiilor.
Cred că toate acestea vin și din experiența acumulată de-a lungul vieții. Am descoperit doi oameni răbdători, calzi și calmi. Experiența de față mi-a întărit convingerea că omul bun se cunoaște după fapte. Omul bun este rezervat, nu vrea publicitate și se implică în viața comunității pentru că așa vrea el, pentru că încă mai are ceva de dăruit generațiilor tinere. Evident că aceste două exemple nu sunt singulare! Sunt convinsă că există mulți oameni buni în orașul acesta și tare mi-ar plăcea să-i cunosc! Exemplul lor ne poate face și pe noi mai buni, mai deschiși către comunitate, către oameni în general. Trăim fiecare zi contracronometru și parcă nu mai avem timp pentru noi.
Uităm de ceea ce ne leagă de serviciu, de prieteni, de familie, de tot ce ne poate face mai buni. Suntem mereu încruntați, răzbunători, dornici de afirmare. Toate acestea vin însă dintr-o serie de frustrări. Și ca să scăpam de ele, cel mai bun remediu sunt oamenii faptelor bune!
