Sărbătorind Ziua Artei Fotografice în România, artistul fotograf Romeo Mărăndici a reușit, ieri după-amiază, să umple curtea atelierului din vila situată lângă Tribunal.
O zi a porților deschise, pentru a revigora comunicarea între cei care au ca pasiune comună, fotografia. Au fost prezenți tineri aflați la început de drum, amatori dar și profesioniști.
„Iubim același lucru. Suntem sau nu geloși, unul pe celălalt, la cât de mult o iubim fiecare. Ea îți răspunde, cu aceeași măsură. Și primești de fapt… ceea ce dăruiești.” O definire metaforică, dată de Romeo Mărăndici acestei lupte, dintre camera obscură și lumina care vrea să-și impună amprenta, pentru a putea fi păstrată pe un suport, drept amintire.
De la dagherotipie,…. la imaginea electronică, important este mesajul pe care o imagine imortalizată, îl transmite. Anul trecut, la ultima întâlnire, tema expoziției în aer liber a fost „Eterna femeie”. Ieri, am admirat reproduceri după fotografiile făcute în timpul Războiului de Independență, adunate într-un album oferit în dar, Regelui Carol I, de către primul fotograf de război din lume, Carol Pop de Szathmary.
Interesantă a fost și prezentarea vieții acestuia, cu elemente biografice mai puțin cunoscute.
Fenomenul surpriză
Vremea a ținut cu participanții și cu aparatele de fotografiat, vechi de mai bine de un secol si jumătate, scoase în fața intrării. Studiate, mângâiate, perfect conservate și în bună stare de funcționare, au stârnit curiozitatea tuturor. Autorul fotografiei de grup, care se dorește a fi de colecție, a fost un aparat de fotografiat rusesc, Smena 6, de prin anii ’60, dăruit de o doamnă în vârstă, pentru muzeu. Un dar pentru toți băcăuanii. Ajutat de flash-urile unui blitz Chaika, alimentat de la o baterie gen ghiozdănel, să sperăm că la cei aproape optzeci de ani, și-a făcut datoria, deschizând diafragma. Filmul alb-negru, era și el puțin expirat de un an.
Fotografia de grup va fi transformată într-o carte poștală, care va fi timbrată și ștampilată de Poșta Română. Va fi trimisă, cu un text sugestiv, celor prezenți ca amintire. O surpriză bine venită și pentru colecționari. Mihai Ceuca, prezent ca de fiecare dată la astfel de manifestări a rămas încântat: „Un eveniment memorabil. Aducerea din istorie a începuturilor fotografiei românești este un act curajos, pentru că e greu să faci tinerii de azi să vadă cum se lucra acum 100 de ani.
De apreciat în mod deosebit perseverența maestrului Mărăndici, care la a IV-a ediție, adună toți fotografii de perspectivă dar și pe cei mai în vârstă, molipsindu-i și pe cei tineri. Sunt sigur că vor apărea și alte nuclee de pasionați, și vor mai fi și alte expoziții.” Da!
Au fost prezenți mulți tineri. Derya Ștefana Gönen a venit de la Buhuși. Este elevă în clasa a X-a la Colegiul Tehnic ”Ion Borcea”:
„Mi-a plăcut că au fost prezente multe persoane și s-a implicat și tineretul. Fac fotografii de mititică. Am strâns bani pentru un aparat de fotografiat, când aveam 7 ani, și mi-am cumpărat unul digital. Trăind într-o familie de artiști, mama cântă la flaut, bunica pictează, am vrut să mă implic și eu în ceva creativ. Dar cum nu am ureche muzicală și nici talent la desen, am zis să încerc cu fotografia. Am descoperit că îmi place.”
Alexandru Ciubotaru este elev, la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”: „Foarte interesant. Un moment pur și simplu istoric aș putea spune. Am fost și anul trecut. Retrăiești niște emoții, și în același timp descoperi ceva nou. Trebuie să fii prezent ca să înțelegi. Am vreo 4 ani de când fac fotografii, și încerc, la fiecare eveniment, să-mi concentrez cât mai mult atenția. Sper să ajung departe cu fotografia. Să investesc în istorie și în amintiri.”
Romeo Mărăndici are și el planuri de viitor. „Vom reface Muzeul de Istorie al Fotografiei, anul acesta. Cuprinde aparate și tehnică fotografică, adunate de familie de-a lungul a trei generații de fotografi.
Ca o premieră, după atâția zeci de ani, vom introduce pe viu, primele procedee fotografice de laborator, de fixare a imagii pe metal și sticlă. Dagherotipia și androtipia. Am făcut deja experimente.
Pentru acțiunile viitoare vom păstra același motto, deja consacrat: «adevărata fotografie nu moare niciodată!» Îndulciți cu bomboane, ceai și vin fiert, participanții au mai rămas grupați în noapte, să depene impresii, și, normal, să-și facă reciproc fotografii.