Creșterea economică spectaculoasă înregistrată de România în ultimii ani nu este în nici un caz un motiv de laudă. Economia a crescut în cifre fără, însă, ca acest lucru să se vădă prea mult în nivelul de trai al populației. Explicația ține de modul în care a crescut economia: pe baza destructurării relațiilor de muncă.
Creșterea economică este rezultatul „reformei” Codului Muncii, reformă intermediată de UE, FMI și asociațiile investitorilor străini gen Camera de Comerț Româno-Americană. Reforma impusă și acceptată în vremea Guvernului Boc a desființat contractele colective de muncă, a pus bariere sindicatelor și a determinat o „mobilitate” fără precedent a forței de muncă în sensul în care angajații au pierdut aproape toate drepturile, rezultatul fiind «sărăcia, condițiile de muncă mizerabile, puterea redusă de cumpărare și o relocare masivă a persoanelor în vârstă din toate regiunile», după cum notează săptămânalul german Der Freitag, care concluzionează că România „a devenit un vis al economiștilor și un coșmar pentru salariații săi”.
Publicația estimează că 40% din lucrătorii din România muncesc pe salariul minim față de doar 9% în Germania. Când Guvernul Ponta a încercat să revină asupra modificărilor din Codul Muncii, în 2012, atât Comisarul UE pentru Afaceri Economice și Financiare cât și FMI au pus piciorul în prag și au spus că nu acceptă așa ceva.
Rezultatul acestor schimbări se văd astăzi: o țară cu o populație tot mai săracă, bântuită de ideea de a pleca la muncă în străinătate dar cu companii tot mai bogate care, însă, nu mai reușesc să-și găsească angajați și insistă pe o și mai mare presiune juridică asupra populației pentru a o obliga să accepte salariile mici oferite.
Schimbările din legislația muncii din România par să fi fost doar un alt experiment. Der Freitag citează un studiu al Universității din Dublin conform căruia multinaționalele ar fi folosit criza financiară din 2008 pentru a schimba legile muncii în România și a experimenta în UE un „caz – probă” al unui stat cu dreptul de muncă subminat, urmând ca, apoi, să exporte modelul și în alte state ale Uniunii.
