Pe Mihnea l-am cunoscut cu câţiva ani în urmă, la diverse evenimente derulate în Bacău. Cu aparatul în mână, debordând de curiozitate, era ca un burete, absorbind informaţie, urmărindu-şi subiectele cu aviditate. Curajos, el se băga printre „cei mari”, cu un ochi la eveniment şi cu altul pe cei mai cu experienţă. Anii au trecut, dar pasiunea a rămas, ba chiar s-a dezvoltat migrând spre ceea ce se vrea o profesiune viitoare. Astăzi, Mihnea Duma, elev în clasa a X-a la Colegiul Economic „Ion Ghica”, trăieşte nu doar promisiunea adultului ce vrea să iasă la suprafaţă, ci şi efervescenţa pasiunii, subiectul discuţiei noastre.
Pentru mine, hobby-urile sunt parte din viaţa mea, fiind activităţi care-mi ocupă timpul liber. Până să le descopăr, îmi omoram vremea stând prin casă, în faţa calculatorului. Acum, însă, nu concep să mai pierd timpul astfel. Dacă trece o zi fără să ies cu bicicleta sau fără să fac o fotografie, mă simt secătuit şi apatic, de parcă am pierdut ceva important.
Am două pasiuni apropiate de inima mea: fotografia şi ciclismul. Prima am descoperit-o în urmă cu vreo patru ani. Am pornit cu un aparat mic, unul compact, cu care am făcut poze timp de doi ani. Cu el mi-am făcut ucenicia în arta fotografică. Cu aparatul de fotografiat în mână, am străbătut oraşul imortalizând tot ceea ce mi se părea interesat. Prin fotografie, am redescoperit oraşul. Am intrat în contact cu alţi oameni, pasionaţi de fotografie, le-am arătat pozele mele şi am primit multe critici constructive. La început, le-am văzut ca pe nişte insulte, pe urmă, însă, mi-am dat seama că ele mă pot ajuta să devin mai bun.
Mai târziu, mama m-a ajutat şi mi-am luat un aparat mai profesional şi am simţit că am trecut în altă ligă. Atunci m-am gândit ca, pe viitor, să fac din fotografie o profesie şi am început să mă pregătesc asiduu în acest sens. Poate că, pentru aceasta, ar fi trebuit să urmez un liceu de artă fiindcă mi-ar putea dezvolta latura artistică, însă eu cred că, urmând cursurile unui colegiu economic, îmi dezvolt simţul antreprenorial fiindcă un fotograf trebuie să şi mănânce. Prin fotografie, mi-am dezvoltat grija pentru detalii. Sunt lucruri pe care le descopăr prin obiectivul foto, lucruri care, în alte situaţii, le trec cu vederea. Cu cât este mai dificil de realizat o fotografie, cu atât mi se pare mai specială. Apoi, mai e şi postprocesarea. În faţa calculatorului, găsesc valenţe noi imaginilor pe care le-am surprins mai înainte. Momentul declanşării este doar începutul.
Cea de-a doua pasiune, ciclismul, am descoperit-o mai recent. Prin ea mi-am făcut prieteni noi cu care am început să descopăr peisajele din jurul Bacăului. Încerc să nu amestec cele două hobby-uri, fiindcă vreau să le dau atenţia cuvenită fiecăreia dintre ele. Sunt foarte multe lucruri frumoase şi în pedalat. Este ca în viaţă. Munceşti foarte mult pentru ca, la final, să primeşti satisfacţia multdorită. De exemplu, am urcat timp de o oră pe dealurile din jurul Bacăului, trăgând din greu, pentru un sfert de oră de coborâre, dar ce frumoasă coborâre!
Am simţit pe pielea mea cum pasiunile adună oamenii. Privesc la colegii mei de an şi îi văd prea puţini pasionaţi. Cei mai mulţi îşi irosesc timpul liber pe telefon, tabletă ori în faţa calculatorului fără să facă mai nimic. Există o viaţă în afara acestora, iar hobby-urile ţi-o pot dezvălui. Eu simt aceste pasiuni ca pe o gimnastică pentru suflet. N-aş putea trăi fără ele şi, pe viitor, sper să le ţin aproape de mine.
