De mai mult timp mă bate gândul să fac un reportaj cu şi despre un coşar. Acum a venit momentul. Este vremea coşeritului. Am căutat prin oraş omul cu peria şi colacul de sârmă pe umăr, negru de funingine, cu bicicleta sau călare, strigând din poartă în poartă. Coşarul, se spune, aduce noroc, o demonstrează şi celebrul cântec, interpretat de Ştefan Bănică, dar şi de nu mai puţin celebrul Colea Răutu: „Hai coşar, coşar/ Prin oraş hoinar, hoinar/ M-a văzut un om încruntat/ Şi s-a luminat. // Hai coşar, coşar/ Prin oraş hoinar, hoinar/ Aduc omului visuri noi/ Şi cânt orişicui.// Ţi-a ieşit coşaru-n drum/ Ş-o să ai ce vrei de acum/ Griji, nevoi, necaz. Durere/ Se vor duce ca un fum.”
Pe acel coşar îl căutam prin oraş, însă am dat peste Dorin Jipa, patronul unei firme de coşerit, care nu avea bicicletă, nu avea car, ci o Dacia Logan. Ne-am intersectat în Cartierul CFR, la casa unui gospodar, era împreună cu un meseriaş, un coşar modern. A ales pensia, însă nu a putut să aştepte poştaşul să sune la uşă şi s-a apucat de o afacere. De 20 de ani, Dorin Jipa construişte coşuri de fum, asigură mentenanţa, curăţă coşuri de fum la persoane fizice, instituţii publice, societăţi comerciale, montează tot felul de instalaţii de încălzit, de la sobe tradiţionale, boilere, cazane, şeminee. Chiar dacă nu aduce noroc (nu se ştie niciodată!), cu siguranţă aduce securitate, atât pentru oameni cât şi pentru bunuri. (Gh.B.)
Dorin Jipa a fost ofiţer de aviaţie, controlor de trafic aerian, în Bacău. A dirijat zborul Mig-urilor 21. După ce patria nu a mai avut nevoie de serviciile lui, i s-au oferit două alternative, demisia sau pensia.
„Meseria de coşar este foarte veche, poate una dintre cele mai vechi, însă acum se face cu tehnologie nouă. Ştiu şi eu cântecul, mă întâlneam des cu un coşar pe stradă, era un personaj pitoresc, însă vremurile s-au schimbat, iar el a dispărut aproape cu totul din peisajul urban, mai sunt câţiva pe la ţară.
Coşarii noştri nu mai merg cu peria în spate, cu bila, pe bicicletă. Şi acum există o sârmă, roluită, de care se pot ataşa mai multe piese, de diferite diametre, se numeşte flexonet, care poate avea 5-10-20 de metri, pentru a putea interveni la mai multe tipuri şi mărimi ale coşurilor de fum, cele tradiţionale, dintr-o cărămidă, cum se spune, şi coşuri moderne, construite pentru a rezista la temperaturi mari, la diferite tipuri de ardere, gaze, petrol, lemn, însă cel mai coroziv este gazul metan.
Coşarul are cameră video pentru a inspecta coşul de fum de sus şi până jos, are aspiratoare. Avem absolut toate uneltele, toate piesele necesare unei activităţi profesionale. Această meserie tradiţională a dispărut deoarece tinerii nu au mai îmbrăţişat-o, cum au dispărut şi alte meserii şi meşteşuguri. Acum, pentru a practica această meserie trebuie să ai calificare.
De ce? Pentru că Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, E.On Gaz solicită proprietarului, atunci când fac inspecţia anuală sau la doi ani, la sobele cu gaz metan, la alte tipuri de sobe, o adeverinţă pentru curăţarea coşului de fum, pe care o eliberează coşarul, împreună cu certificatul de garanţie. Noi suntem obligaţi să consemnăm în acel document dacă coşul se poate sau nu utiliza, dacă prezintă siguranţă, dacă trebuie schimbat.
Avem toate tehnologiile de schimbare, modificare, securizare a coşurilor de fum, altfel, nu eliberăm acel document sau îl eliberăm cu observaţiile de care v-am spus. Trebuie să reţineţi, noi nu numai curăţăm coşul ci îl inspectăm de la sobă până la ieşire, afară, la îmbinări, la trecerile prin acoperiş. Şi mai reţineţi un aspect, coşarul are obligaţia să facă educaţie, să informeze, merge la întâlnirile organizate de ISU cu populaţia, cu primarii, cu comandamentele locale, expunându-şi acolo noile cerinţe, tehnologia, normele în vigoare.
Meseria este una de utilitate publică, de interes public, de o mare răspundere, deoarece şi de munca coşarului depinde securitatea şi siguranţa populaţiei, a bunurilor. În continuare, dacă proprietarul nu se conformează, nu face reparaţiile recomandate, este răspunzător pentru consecinţe. Cele mai dese asemenea cazuri sunt la casele istorice, vechi, atât în oraş, cât şi în cartiere, în satele din jurul Bacăului. Sunt situaţii, statisticile ISU o spun, 70-80 la sută din incendii se datorează coşului de fum, nedimensionat corespunzător, necurăţat.
Sunt încă multe persoane care, din diferite motive, nu se conformează recomandările noastre, cei mai mulţi reclamă lipsa banilor, însă consecinţele pot fi tragice. Multe coşuri, foarte multe, nu au camere de vizitare, astfel inspecţia, curăţarea nu se pot face corespunzător sau nu se pot face deloc. Constructorii de case, de sobe, nu au prevăzut asemenea camere de vizitare. Ele trebuie făcute acum, cu alte costuri, cu alt deranj, însă este obligatoriu. Noi avem doi coşari calificaţi prin Asociaţia Coşarilor din România, din care facem parte, au atestat şi certificat de calificare. Eu sunt şi membru în Consiliul director al asociaţiei şi cunosc tot ceea ce este nou în domeniu, tot ce se întâmplă în ţară.
Am făcut şi eu acel curs, pentru a şti cum se curăţă un coş de fum, să cunosc tehnologia, altfel cum aş putea cere ceva de care habar n-am. Nu este o ruşine să practici această meserie, cum nicio altă meserie nu ar trebui privită ca fiind înjositoare, aşa cum mai aud prin oraş, mai ales la tineri. Asociaţia noastră s-a luptat pentru ca meseria de coşar să fie introdusă în nomenclatorul naţional de meserii. După 20 de ani de activitate, oamenii ne ştiu, ne cunosc, ne cheamă când au nevoie, află din om în om, mulţi ne descoperă pe internet, telefonul nostru se găseşte pe străzi, la diferite persoane.
Trăim din recomandări, ne bucurăm de recomandare, este foarte important, apoi suntem în evidenţele ISU. La rândul meu recomand ca aceste coşuri să fie curăţate de două ori pe an, când intră în funcţiune sobele, centralele, după caz, şi când ies din anotimpul rece. Mulţi lasă pe ultimele zile, iar noi nu putem acoperi toate comenzile într-un timp scurt, cu toate că mai sunt şi alte societăţi care se ocupă de coşerit. Preţurile nu sunt mari, în jur de 50 de lei, depinde de mai mulţi paramentri. Avem situaţii când, pentru familiile nevoiaşe, pe care le cunoaştem sau ni le recomandă primăriile, asigurăm curăţarea coşurilor gratuit, la alte familii facem reduceri. Suntem oameni, nu alergăm numai după profit, vrem să şi sprijinim, atât cât putem, oamenii aflaţi în dificultate. Şi ei au nevoie de siguranţă.
Alte persoane, instituţii, au reduceri, deoarece am încheiat contracte pe mai mulţi ani. Avem posibilitatea să răspundem la orice solicitare, zi sau noapte, chiar şi în sărbătorile legale, ştim ce înseamnă o urgenţă în aceste cazuri, mai ales dacă acele sobe, centrale sunt în mentenanţa noastră. Suntem o echipă profesionistă, mergem la cursuri, socializăm, ieşim împreună la o cină. Echipa este foarte importantă, păcat însă că nu prea se mai găsesc oameni care să muncească, am fost cu oferta şi la Bursa locurilor de muncă, am venit cu mâna goală. Prima dată te întreabă de bani şi apoi de programul de lucru. Greu, greu cu forţa de muncă. A venit un băiat, a stat vreo trei zile, după care a cerut trei zile libere…
Poate că meseria de coşar nu mai are poezia de altădată, ne place să ascultăm melodia, însă preferăm o melodie nouă, în care coşarul nu doar că aduce noroc, ci să se scrie şi nişte versuri în care să fie cântate necesitatea, siguranţa, liniştea şi bucuria că un coşar modern ţi-a trecut pragul, s-a urcat pe casă şi ţi-a înmânat un certificat pe care să scrie că poţi dormi liniştit. Satisfacţia unui coşar este aceea când un beneficiar îţi strânge mâna şi îţi mulţumeşte pentru servicii, vede că a crescut randamentul instalaţiei de încălzit şi, da, poate să spună că a avut…noroc.
Sunt şi insatisfacţii, nemulţumiri, rezultat al inconştienţei, a neglijării unui pericol iminent. Promit că remediază defecţiunile, iar anul următor constaţi că nu a făcut nimic. Sunt riscuri pe care şi le asumă, însă nu poţi să nu te gândeşti că, la un moment dat, îl părăseşte…norocul. Doamne fereşte! Să închei tot cu versurile din celebrul cântec: «Ţi-a ieşit coşaru-n drum/ Şi-o să ai ce vrei de acum/ Griji, nevoi, necaz, durere/ Se vor duce ca un fum»”.
