Într-un timp istoric în care bejenia națională a devenit sport dureros, în vreme ce sporul natural al populației se apropie de minimul istoric, numărul populației școlare se află, în foarte multe localități, pe un tobogan la fel de periculos precum cele aflate în parcurile de joacă ale pruncilor noștri. Puțin surprinzător, în alte localități, numărul populației școlare crește…
În Buhuși, de pildă, în anul 1990 existau 5.182 de elevi (I-XII), în 2000 erau 3.393 de elevi, în 2017 fiind înscriși la cursuri doar 1791 de elevi. Trebuie realizate niște nuanțări. La Colegiul „Ion Borcea” studiau în 1990, mai ales la Școala Profesională, și elevi din alte zări, dat fiind faptul că instituția era/este una de referință națională (și) pentru pregătirea celor din industria textilă.
Numai la Școala Profesională erau înscriși, în acel an, 1.197 de elevi, liceul seral avea 725 de cursanți, iar la cursurile liceale de zi erau 365 de elevi. În 2000, la aceeași instituție, scăderea populației școlare a fost dramatică. La Școala Profesională mai erau 518 elevi, la seral mai studiau doar 70. A crescut însă numărul celor care urmau, la zi, cursurile liceale: 579. În 2017, la această instituție nu mai sunt organizate cursuri de școală profesională și seral. Există însă 658 de liceeni și două clase de gimnaziu. Începând de anul școlar trecut, instituția a reluat, cu succes, tradiția cursurilor gimnaziale.
Dacă la nivelul Școlii „Mihail Andrei” (fostele școli Nr. 1 și Nr. 3, care cuprind și cartierele Orbic și Colonia Bistriței) constatăm o scădere ușoară a numărului de elevi (de la 460, în 1990, la 422, în 2017), la celelalte instituții gimnaziale am asistat la spectaculoase scăderi. Școala „Mihai Eminescu” avea 1.396 de elevi la cursuri în 1990. În 2000, numărul acestora a scăzut la 959. Acum mai sunt doar 544. La școlile Nr. 2 și Nr. 5 („reunite” acum sub denumirea Școala „Ștefan cel Mare”), scăderea numărului de elevi este dramatică. La Nr. 2 erau 886 de elevi în 1990, 395 în anul 2000, acum mai sunt doar 227. La Nr. 5, în 1990 învățau 413 elevi, în 2000 studiau 412, acum mai sunt doar 140 de elevi! Pe ansamblu, la nivelul orașului Buhuși au mai rămas, față de 1990, doar vreo 34 la sută dintre elevi!
În Blăgești, comună aflată în coasta târgului Buhuși, numărul celor care frecventează grădinița și școlile a crescut, chiar în condițiile în care unii dintre copiii gimnaziști preferă să învețe la Buhuși. În 1990 erau înscriși (preșcolari și școlari) 816 cursanți, 881 în 2000, acum fiind 998. Sporul (vreo șapte grupe/clase…) este semnificativ, dacă avem în vedere trendul național. El provine mai ales din zonele locuite de romi. În sătucul Poiana Negustorului erau în 1990 doar 78 de școlari și preșcolari. Din 2014 am asistat la o creștere constantă a numărului acestora, ajungându-se acum la 175. Nu întâmplător, administrația locală a solicitat Ministerului Educației extinderea clădirii școlii, devenită, cu doar două săli de clasă și un fel de… birou pentru grădiniță, sufocantă.
