Un an întreg ne facem planuri de vacanță și ne emoționăm cu gândul la bucuriile pe care le vom trăi în lunile de vară. Trecem pe hârtie ce trebuie să cumpărăm, cercetăm site-urile de turism, stabilim ce trasee vom parcurge, la ce evenimente vom participa, facem rezervări…
Două săptămâni care ne vindecă de oboseala adunată în restul anului, când alergăm între casă, job, supermarket, școli, policlinică. O vacanță binemeritată, gândește omul de la oraș. Dar cel de la țară? Ce înseamnă pentru el „concediul”? Își face planuri? Visează să revadă marea? „Ce să revăd? Eu nu am fost niciodată la mare”, spune scurt, ușor indispus, Radu Călinescu, 31 de ani, din Filipeni.
Lucrează la o firmă de construcții și azi va pregăti asfaltul. „Nu-și permite, omul de la țară, să meargă în concediu! Vreau să-mi iau liber ca să merg la cules, cu tata. Are 60 de ani, a lucrat la Reșița, unde făcea motoare de vapoare, iar acum se ocupă de agricultură. M-aș duce o săptămână la mare, dar trebuie să-l ajut.”
Își doresc să meargă „la băi”
La Moara lui Conachi o întâlnim pe Eugenia Oprișan, 58 de ani, care s-a întors din străinătate pe 1 august. Jovială, plină de energie și sinceră, mărturisește: „Am lucrat zece ani în Italia și am câștigat bani, dar nu am fost în concediu. Nu pentru că nu aș fi vrut, ci pentru că nu mi-am permis.
Am preferat să-mi ajut copiii. Eu nu am văzut niciodată marea noastră, adică Marea Neagră, dar am fost la mare în Sicilia. Lucram în Partinico, iar joia și duminica, fiind liberă, mergeam la plajă.”
Aici, în estul județului, „nici pământul nu ne iubește”, spun țăranii, „e galben, tare și neroditor”, iar munca e multă și speranțele puține. Unii nu au bani, alții nu au timp, fiindcă treburile zilnice nu le dau răgaz. În grija cui să lase vacile, găinile, cățelul, purcelul? Își iau concediu la recoltat, iar banii îi dau pe „haine, caiete, cămin, cantină”.
Aproape pentru toți, vacanța e ceva abstract. Valentina Lozincă, 50 de ani, din Secuieni, recunoaște că și-ar dori să plece în stațiune: „Nu ne-ar strica un concediu, dar nu se poate. Am vrea să mergem la băi, ca să ne tratăm de reumatism… Să zicem că timp ne-am face, dar nu avem bani.” A crescut opt copii și pe toți i-a purtat la liceu, iar pe unii și la facultate: „Acum, mai am la școală două fete, una în clasa a IX-a și alta în clasa a X-a. Fata cea mare, care a făcut Medicina, e în străinătate, face o specializare pe Chirurgie”, spune Valentina. Nu știe dacă va ajunge vreodată „la băi”, dar nu e tristă. Se simte împlinită când se gândește la copii și la succesele lor.