Oul sau găina?

O dată la patru ani, Rusia şi Belarus organizează exerciţii militare de o amploare deosebită pe care le numesc ZAPAD. Exerciţiile trec destul de neobservate de presa occidentală şi de factorii de decizie civili; anul acesta, însă, contextul este altul, Putin este suspectul de serviciu, vinovat de toate relele care se pot întâmpla, şi, de aceea, este normal că exerciţiile să fie considerate o manifestare “agresivă” a Moscovei în faţa unui Occident extrem de cuminte, care nici ustoroi n-a mâncat şi nici n-a deplasat importante efective militare în ţările din apropierea graniţei cu Rusia. Este ca în celebrul banc referitor la cine a fost întâi: oul sau găina?

Ar trebui să ne îngrijoreze aceste exerciţii militare? Dacă răspunsul este “da”, atunci înseamnă că şi exerciţiile militare ale NATO în Europa de Est îngrijorează Moscova. Orice acţiune are şi o reacţiune; nu putem acuza doar Rusia că organizează astfel de exerciţii şi să avem pretenţia că ruşii zăngănesc armele fără să fi fost provocaţi. Numai în România au sosit sute dacă nu mii de militari din ţările NATO, împreună cu avioane şi tancuri pentru “exerciţii” militare. Avioanele britanice de la Kogălniceanu au fost ridicate ca să intercepteze avioane ruseşti care zburau în spaţiul aerian internaţional. Au mai venit şi avioane canadiene, cică pentru “poliţie aeriană”, deşi încă mai avem MiG-uri care pot face acest lucru ca să nu mai vorbim de F16.



Cu alte cuvinte, există o relaţie de cauzalitate. Asta pentru cine vrea să vadă. Pentru că dacă o să ne uităm puţin la declaraţiile politice oficiale ale Rusiei, cel puţin cele referitoare la noi, o să vedem că, până acum, în afară de câteva tâmpenii ale lui Rogozin, nu am fost ameninţaţi nici cu invazia, nici cu războiul ci doar ni s-a precizat clar că Moscova va reacţiona pentru a-şi proteja interesele. Când am dat mâna cu americanii şi am pus scutul la Deveselu, Rusia a spus că zona a devenit ţintă legitimă pentru rachetele ei. La acţiunea noastră (amplasarea unei arme care poate fi folosită împotriva lor), ruşii au reacţionat cu un avertisment.

Acum, desigur, există o întreagă retorică anti-rusească şi, din păcate, societatea românească nu mai are nici timpul şi nici voinţa să stea şi să analizeze problema. Şi este foarte uşor pentru unii să arunce pe piaţă două-trei sloganuri, câteva file din cartea de istorie şi să creeze o atmosfera agresivă. În paranteză fie spus, dacă ne vom apleca asupra istoriei, vom vedea că, pe lângă ruşii care ne-au luat Basarabia, mai sunt şi austriecii care ne-au luat Bucovina şi Oltenia, bulgarii care erau să ne ia întreagă Dobroge ca urmare a Păcii de la Bucureşti (1918), Ungaria care, în urmă Dictatului de la Viena, s-a făcut stăpână pe Ardealul de Nord… România nu a dus niciodată lipsa de duşmani.

Va fi interesant, însă, să vedem cât ne va ţine retorică asta agresivă şi până unde suntem dispuşi să mergem. Momentan, suntem veseli nevoie-mare, că-i avem pe americani în spate. Dar şi rebelii “moderaţi” anti-Bashar din Siria erau sprijiniţi de americani până când aceştia au căzut la pace cu ruşii…