Incendiul care a măcinat circa zece zile Groapa de gunoi a Bacăului aprinde în continuare spiritele și naște destule discuții și controverse legate de cauzele fenomenului, de efectele acestuia, dar mai ales de modul în care ne-am putea feri de asemenea evenimente. Dacă despre cauzele incendiului și efectele lui asupra mediului sunt în măsură să vorbească specialiștii în domeniu, de la care am și publicat o serie de opinii, despre modul de colectare a deșeurilor și gestionarea activității am căutat informații și opinii la cei care se ocupă zilnic de aceasta. Cu ceva timp în urmă am stat de vorbă la Romprest, unul dintre operatorii care colectează și transportă deșeuri în mai mult de jumătate dintre localitățile județului. Acum ne-am adresat directorului executiv al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare Bacău, Bogdan Seto. ADIS are contracte cu 65 de unități administrativ-teritoriale (UAT).
Ce efecte credeți că va lăsa în urmă incendiul de la depozitul ecologic de deșeuri, domnule director?
Focul de la Groapa de gunoi este un eveniment extrem de trist, cu posibile consecințe pe multiple planuri. Nu mă refer la poluarea cu fum, pentru că nu noi colectăm date în acest sens. Privesc însă consecințele evenimentului din perspectiva unui potențial blocaj la depozitarea deșeurilor. Dar, acest pericol a trecut. Norocul este că Celula 1 încă are capacitate de depozitare. La începutul verii erau depozitate 709.000 mc de deșeuri. Eu aproximez ca durată de viață a ei minim un an. Dacă se făcea, însă, sortare și compostarea deșeurilor, durata mai creștea poate cu un an.
Tot județul Bacău aduce deșeurile în Celula 1 a depozitului. Mai au loc acolo?
Celula 1 a Depozitului ecologic are o capacitate de 885.000 mc. În intervalul 2010 – 2012 a fost utilizată de municipiul Bacău și de 22 de comune din jur, iar până în 2015, inclusiv, teoretic a servit întregului județ, dar practic nu pentru tot. Norocul este că Celula 1 încă are capacitate de depozitare. Eu aproximez ca durată de viață a ei minim un an. Dacă se făcea, însă, sortarea și compostarea deșeurilor, durata mai creștea poate cu încă un an.
Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate, dar din păcate în România nu avem măcar un singur exemplu de bună practică și de reușită a unui astfel de proiect privind depozitarea selectivă a deșeurilor. Sunt proiecte declarate nefinalizate sau fazate (neterminate nici la faza de construcții, nu au fost terminate procedurile de achiziție publică etc.). În licitația pentru Celula 2 și operarea tuturor instalațiilor de deșeuri din județ vorbim de un contract pe 23 de ani, cu o valoare care se apropie de 600 de milioane de lei. Imensă ca valoare, dar și ca perioadă de timp, cu multiple probleme, între care aș enumera scăderea dramatică a efectivului populației din județ, iar indicii de generare a deșeurilor din planul național de generare a deșeurilor 2014 – 2020 diferă de cei din 2007 – 2013.
Despre colectarea selectivă a deșeurilor vă propun să dicutăm mai mult.
Colectarea selectivă a deșeurilor pleacă de la selectarea colectivă a lor. Dacă fiecare dintre noi am face un asemenea gest, de selectare, extrem de simplu, ar fi altceva. Dar și dacă unii fac acest lucru, însă nu au unde să fie depuse aceste deșeuri separat, ele vor fi colectate tot în amestec. O problemă este legată și de mentalitatea celor din mediul rural cu privire la deșeurile biodegradabile, rezultate din mici activități agricole de pe lângă casă. Astfel de deșeuri nu ar avea ce căuta în pubele și nici la groapa de gunoi comună. Dar se întâmplă! Băcăuanul dacă plătește acei 3,87 de lei lunar pentru depozitarea gunoiului, consideră că trebuie să i se colecteze toate deșeurile. Fals! De 3,87 de lei se ia numai menajerul și reciclabilul, nu și biodegradabilul. S-a încercat implementarea sistemului compostării individuale în mediul rural, dar nu se face. Ar fi soluții tehnice, dar proiectul încă nu le are. Sunt și soluții individuale care se bazează pe simțul civic, pe buna-creștere, pe bună-cuviință, pe responsabilitate individuală. Dar nu se aplică, nimeni nu face nimic, iar ADIS nu are putere coercitivă. Mai mult, exclusivitatea în materie aparține autorităților locale. Poliția locală nu a amendat pe nimeni în cele 65 de localități că a aruncat deșeuri menajere amestecate cu biodegradabile sau pentru că au ars deșeuri ori pentru că unii aruncă deșeuri din construcții nu pe bază de contracte individuale, ci pur și simplu cum se aruncă obișnuit gunoiul.
Unde ar trebui făcută colectarea selectivă a deșeurilor?
În primul rând individual, în fiecare locuință, în fiecare firmă sau instituție. Apoi în pubelele speciale de la ghenele de gunoi.
Județul Bacău are și trei instalații de sortare a deșeurilor: Stația Bacău (proiect ISPA), Stația Moinești (proiect Phare) – construite de primării – și Stația Onești (proiectul Sistem integrat de management al deșeurilor solide, aplicat de Consiliul Județean). Două stații s-au integrat în proiectul mare de gestionare selectivă a deșeurilor și servesc, teoretic tot județul. Din jumătate de județ, din stânga drumului E 85, inclusiv din Sascut și Bacău, deșeurile ar trebui sortate (hârtie, pet-uri, plastic, metal) la Stația Bacău. Acolo le aduc Romprest și Soma. Stația, însă, nu funcționează (nu a funcționat niciodată). În 2010, Primăria Bacău a inițiat procedurile de achiziție publică referitoare la selectarea prin licitație deschisă a unui operator al Celulei 1 a stației de sortare și a stației de compostare (în care intră exclusiv biodegradabilele din mediul urban, destul de multe cantitativ într-un oraș ca Bacăul, de exemplu). Din 2012, de fapt, nimeni nu mai avea unde depozita deșeurile, pentru că au fost închise șase depozite municipale și orășenești neconforme, la Buhuși, Comănești, Moinești, Dărmănești, Târgu Ocna și Onești. Însă și toate depozitele neconforme comunale au fost declarate închise. Acestea sunt obligații de mediu asumate de România prin Tratatul de aderare la UE. În 5 ianuarie 2015, Primăria Bacău, în baza unei hotărâri definitive de la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheie un contract cu firma Eco Sud pentru operarea depozitului. Dar rezultatul procedurii de licitație, care a durat cinci ani, încă nu se vede. Contractul nu este aplicat. Trebuia încheiat pe cinci ani, dar a fost încheiat pe numai 18 luni. Eco Sud nu a operat niciodată, însă, Celula 1 a depozitului de deșeuri.
Sunt și destule probleme cu plata serviciilor de salubritate. Și facturile par destul de mari.
Eu sunt, acum, un pic afectat pentru că tocmai am primit ultima factură de la operatorul de colectare și transport Romprest și care, cum mă așteptam, este cea mai mare de până acum. Totdeauna vara este un vârf de sarcină pentru operatorii de colectare și transport, deci și pentru noi, financiar. Eu am cantitățile raportate zilnic din cele 65 UAT, dar ce mă sperie e că în același ritm în luna august ajung la o cantitate record de deșeuri. Explicațiile sunt simple: în august se întorc acasă mulți dintre cei plecați în străinătate, încep diverse lucrări de amenajări de case și locuințe etc. Practic, avem o altă populație, deci și mai multe deșeuri de la ea.
Taxa specială de salubritate de astăzi este și ea un rezultat al Proiectului de colectare a deșeurilor în sistem integrat. Proiectul a fost semnat în 2011, iar cifrele oficiale referitoare la acesta sunt cele de la Recensământul populației din 2002. Contractele de delegare, atât cel cu Romprest, cât și cel pentru Celula 2, contestat astăzi, au la bază, la solicitarea ADIS, cifrele oficiale statistice din 2012. Județul Bacău a înregistrat cea mai mare scădere a populației, de 90.000 de locuitori. Mai mult, cifra reală a utilizatorilor serviciului public de salubritate a scăzut și ea. În cele 65 de localități servite de Romprest erau, în documentația inițială de licitație, estimativ, 308.000 de locuitori, iar astăzi pe declarațiile UAT apar doar 235.000 de locuitori. În plus, sunt UAT care declară cifre neverosimile, cum e cazul la Moinești, cu 20.855 de locuitori recenzați și numai 11.000 de utilizatori ai serviciului de salubritate. Doar prin scăderea de populație din Moinești, ADIS a suferit o pierdere de 1,9 milioane de lei. La plata facturilor avem, însă, datorii de 6,1 milioane de lei către Romprest și municipalitatea Bacău. De la cele 65 UAT avem de primit doar 5,65 de milioane de lei. Nu mă sperie diferența, pentru că se echilibrează după vârful de sarcină din iulie – septembrie, dar fluxul financiar este puternic grevat de lipsa de voință a administrațiilor locale.
