La noi, adică în Regiunea Nor-Est, adică în Moldova și, mai precis, în județul Bacău, investitorii străini se cam codesc să vină. Toată lumea se întreabă de ce. Ne-au plecat meseriașii, adică oamenii calificați în multe dintre meserii – spun unii. S-a scumpit și la noi forța de muncă – spun alții.
Autoritățile nu par interesate să creeze condiții pentru a atrage investițiile străine – se aude uneori.
Bacăul a fost, cândva, un fel de patrie a producției în sistem lohn. A fost și patria croitoreselor, iar Centrala confecțiilor era înființată, pe acest motiv, în Bacău. Această industrie a atras mulți investitori străini. Au venit și la noi cei cărora le-a făcut cu ochiul de aurul verde, pădurile și lemnul din ele. Au încercat Siretul cu degetul și niște agricultori de prin lume, dar cu timpul numărul lor s-a rărit. Cu puțin timp în urmă ne-am speriat (noi, poporul, pentru că unii industriași chiar s-au bucurat!) că un renumit fabricant de îmbrăcăminte, proprietarul unui renumit brand internațional, ar fi renunțat la aproape 800 de angajați băcăuani și a închis fabrica. Dar, slavă Domnului, a fost doar o sperietură: același vestit confecționer a anunțat că a reluat producția în Bacău, în altă locație.
Scriam, recent, în acest ziar, despre concluziile unui studiu realizat de Consiliul Investitorilor Străini, făcut împreună cu Academia de Studii Economice. Studiul arăta de ce în Regiunea Nord-Est sunt cele mai puține investiții străine directe din România, doar 2,6% din total, față de săraca Regiune Sud-Vest cu 3,4% sau de Regiunea Sud-Est cu 4,5%, pentru a nu mai vorbi de celelalte cu mult mai multă pondere, și mai ales de București-Ilfov cu 59,3% din total. Cauza principală descoperită? Infrastructura de transport precară.
De aici, știu câte și ce fel de comentarii veți avea.
