Despre organ

Am citit o știre despre Poliția Locală în care se spunea că organul e maxim vigilent între orele 9 și 21.

În rest, poți să reclami orice minune după ora 21, că nu are nimeni chef să miște vreun deget. Invariabil, de câte ori am scris despre eficiența organului, ba am fost chemați la ordin la sediul angajaților noștri, ai cetățenilor plătitori de taxe, să ni se spună că nu sunt oameni suficienți pentru patrule, și că nicidecum nu ar fi vorba despre lipsa voinței de a fi În sprijinul cetățenilor.



Dar nu numai despre Poliția Locală e vorba, ci și despre alte forțe de ordine, după care dai cu tunul și nu le găsești la orele nopții. Așa se face că, de exemplu, la un club de lângă Sala Sporturilor e o gălăgie monstru, de manele date la maxim, de voci suave de bețivani care omoară microfonul cu vocalize, de urlete de gagici cu hormonii întinși pe garduri.

Gălăgia se aude până la Spitalul de Urgență. Din cauza caniculei nu poți să stai cu geamurile deschise acasă, chiar dacă nici televizorul nu îl auzi, darămite să mai și adormi. Iar orice reclamație se pierde ca apa în deșert. Un jandarm dintre cei care ia parte la patrule mărturisea nonșalant că uneori abandonează misiunea de noapte și se strâng cu toții la câte unul dintre ei acasă, la un pokeraș sau o șeptică, ca să vină zorile mai repede și totodată schimbul de ture.

Dar apropo de organe, de această dată administrative, precum și de gălăgie, trebuie să mai povestim un pic despre câinii pripășiți în zona Sălii Sporturilor, printre bălăriile crescute acolo ca în țara nimănui.

Haite precum cele de hiene și șacali, pe care le mai vedem prin documentarele despre rezervațiile naturale din Africa, încep urletele parcă la oră fixă, aproape de miezul nopții, și să te ții ce concerte grandioase de schelălăituri și hămăieli.

Dacă ai drum pe acolo, e musai să ai la cingătoare un aruncător de flăcări, niște bomboane cu napalm, dacă vrei să ajungi teafăr acasă. Capre nu sunt acolo, nu au ce să mănânce câinii vagabonzi, dar poate niște berbeci care nu își fac treaba de hingheri s-ar găsi…