,,Să ne bucurăm, așadar” cu ,,gaudeamus igitur” că avem despre ce consemna. Urbea noastră, destul de bine industrializată, merita două universități de învățământ superior, după avântul luat imediat în 1990. Reprezentanți de marcă ai literaturii noastre au fost aleși să le poarte, spre posteritate, numele și menirea.
La stat sau la privat?
Ideea înființării unei facultăți private a urmat, cum era firesc, inițiativelor care deja se materializau în întreaga țară. Peste tot, în orașele mari, erau cooptați în astfel de proiecte profesori universitari cu renume, tineri oameni de afaceri cu viziuni mai largi și perspective în viitoarea economie de piață.
Oamenii politici au achiesat și ei, răspunzând cu celeritate proaspetei oferte apărute pe piața muncii. Sedii noi, moderne, și dascăli recunoscuți pe plan profesional, au răspuns inițial unei nișe creată de tineri… și mai puțin tineri, care doreau să se împlinească educațional și profesional.
Funcția mai bate și astăzi gradul. Anumite posturi cereau și mai cer o diplomă de studii. Cu anii, s-a creat un noblesse oblige balcanic, la nivel național, susținut politic. Un compromis între calitate, interes personal, și abundența pe piața muncii de licențiați, masteranzi și deținători de doctorate.
Până la începutul legistaturii actuale am avut 21 de miniștri ai Educației, care au impus fiecare propria-i lege, modificând-o pe a predecesorilor de peste 60 de ori. Cum fiecare societate străbate invariabil anumite etape de evoluție spre apogeul extincției, nevoile definesc în permanență prezentul ecosistemului.
Acum se taie pădurea cu tot cu uscături și se replantează din nou, fără a mai asana solul degradat de aluviuni. Poate se prinde ceva, până la primul val de nemulțumiri. Dacă poți intra cu media doi la liceu, și reziști patru ani pentru că și profesorii trebuie să aibă o catedră, nu-i așa, se va găsi o formulă populistă și un sistem subvenționat, să te ajute.
Sunt destui profesori neprinși copiind la examenul de titularizare. Vor mai exista forme de studii postliceale unde nu e nevoie de diploma de bacalaureat, în specializări care nu foloseasc nimănui. Vei primi și tu o diplomă, pe lângă alții care nu-și găsesc un loc de muncă, care să demonstreze că tot ce-ai învătăt nu mai apare în ofertele afișate la bursa locurilor de muncă.
Statul nu mai oferă de ani buni repartiții absolvenților. Bătaia la înscriere se dă acum pe locuri unde se învață limbi străine cât mai exotice, sau unde ai șansa să prinzi un job, chiar din timpul facultății.
Indiferent de alegere, toate universitățile, pe lângă locurile bugetate scot la concurs și locuri cu taxe. Depinde de alegerea fiecărui tânăr, unde, când, de ce și pentru ce să opteze. Cum? Ține și de buzunarul părinților.
Universitatea “George Bacovia” și “Trinomul POM”
De la cine a pornit ideea înființării universității în anul 1992, greu de spus acum. Au fost mai multe inițiative care s-au vehiculat la vremea aceea, în mediul intelectualilor din oraș. Un răspuns argumentat am găsit în volumul “Trinomul POM, Profesorul – Omul – Managerul”, publicat la editura universității, în anul 2011, în colecția “Magna cum laude”.
Evenimentul a avut loc cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani, de către profesorul universitar doctor inginer Dumitru Bontaș, unul dintre fondatorii acestei instituții. Alături de el mai sunt menționați, ca fondatori, profesorul universitar doctor Marius Dumitru Paraschivescu și profesorul universitar doctor Toader Gherasim. Trebuia găsit doar locul viitorului campus universitar.
Cum PUG-ul (Planul de Urbanism General) nu era dat peste cap și fără cap ca acum, zona din vale – alăturată stadionului – s-a găsit a fi cea mai nimerită. Firma băcăuană Vanel Exim SRL a realizat proiectul. Tot aceasta, în iunie 2010, avea să câștige Proiectul pentru realizarea Ansamblului arhitectural “Catedrala Mântuirii Neamului”. Asfel, în data de 9 aprilie 1992, se înfiinţează în Bacău Fundaţia Academică Social Culturală şi Instructiv Educativă “George Bacovia”.
În cadrul acesteia îşi începe activitatea prima universitate particulară. Din acel an, Dumitru Bontaș face parte din echipa de conducere a acestei universități, devenind din 1996 primul decan al Facultății de Management, prorector, și apoi rector. Prefect al județului în acea perioadă de 4 ani, s-a implicat direct în “construirea, autorizarea, acreditarea și promovarea imaginii” instituției de învățământ superior.
În 1999, prezent la “Zilele Universității”, poetul Adrian Păunescu le dedică studenților și profesorilor, poezia “Pădurea la Universitate”. Citez doar două versuri: “Academia e Bacoviană/ aici, la miez de bine și de rău…” Pentru că tot făceam referire la codru și furtunile (multe de orgoliu), care au tins să frângă pomii sădiți acolo, de-a lungul unui sfert de veac. La înscrierile din acest an, aflăm de la rectorul universității, profesor universitar doctor Neculai Lupu, că, pe lângă programele de studii acreditate existente, este organizată și o sesiune de admitere pentru programul postuniversitar de formare şi dezvoltare profesională continuă „Managementul instituţiilor de educaţie”. În anul de studii 2016-2017, la Universitatea „George Bacovia” au fost înscriși 186 de studenți, la toate specializările.
