La Summitul Iniţiativei celor Trei Mări din Polonia s-a stabilit nouă împărţire a Europei. Practic, toate marile puteri din zonă au plecat mulţumite de modul în care s-a bătut palma.
Desigur, ţările mai mici nu au fost întrebate dacă le convine sau nu, ele doar au aplaudat momentul şi, eventual, vor achita notele de plată.
Este pentru prima dată, în ultimii mulţi ani, când se ajunge la un consens. Este evident, iniţiativele Rusiei de creare a unui scut slav în Balcani nu putea fi pe placul nici al Germaniei şi nici al SUA, iar iniţiativele americane de creare a unei frontiere pro-americane în Estul Europei nu mulţumeau nici Moscova şi nici Berlinul.
Aşa că Varşovia, probabil cel mai fidel aliat al SUA în zonă, a convocat Summitul Iniţiativei celor Trei Mari, o întâlnire a reprezentanţilor ţărilor de la Marea Neagră, Marea Adriatică şi Marea Baltică.
Rezultatul a fost unul de compromis care, practic, pune batista pe ţambal: Germania renunţă la interesele în Estul Europei şi se concentrează pe nucleul dur al UE, acolo unde are de lucru cu punerea la punct a celor care încă se mai împotrivesc hegemoniei sale, Rusia promite să nu se amestece în Est, dar primeşte binecuvântarea pentru Crimeea şi o bună parte a Ucrainei iar SUA primesc să administreze zona estică a continentului.
Serbia rămâne bine ancorată în relaţiile cu „partenerul strategic” Rusia. Toată lumea pare fericită: nemţii că vor pune biciul pe Europa de Vest, ruşii pentru că scapă de nişte griji şi primesc mâna liberă în Siria iar americanii pentru că primesc o nouă sferă de influenţă care, pe de o parte, să înlocuiască Turcia în ansamblul geostrategic mondial iar, pe de altă parte, capătă un cap de pod la porţile Eurasiei, numai bun de exploatat economic şi militar.
Este începutul sfârşitului pentru proiectul Uniunii Europene aşa cum o ştim.
