Deşi reglementările privind marja de eroare a aparatelor radar lasă loc la interpretări, motiv pentru care Tribunalul Bacău a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), instanţa supremă a considerat că totul e cât se poate de clar şi a refuzat să se pronunţe în acest sens. Problema rămâne astfel în coadă de peşte, ignorându-se faptul că, la nivelul instanţelor, există opinii divergente şi hotărâri diferite în astfel de cauze.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău – Secţia a II-a civilă, în care se cereau clarificări privind momentul la care se aplică marja de eroare a aparatelor radar.
Sesizarea a fost cerută în cadrul unui dosar, aflat în faza de apel, de anulare a procesului verbal de contravenţie, fiind aduse în discuţie mai multe hotărâri contradictorii pronunţate în cauze identice. Bărbatul sancţionat pentru depăşirea vitezei a reclamat la instanţa de fond că aparatul radar are o marjă de eroare de +/- 2 km/h, situaţie în care viteza scade sub limita de 100 km/h, motiv ce ar duce la anularea procesului verbal. Judecătoria Bacău, însă, nu a ţinut cont de aceste argumente şi a respins plângerea.
Practic, interpretările în ceea ce priveşte marja de eroare a aparatelor radar sunt diferite. Unele instanţe au considerat că eroarea tolerată a aparatelor radar prezintă relevanţă doar pentru verificarea metrologică, iar după această verificare, eroarea nu se mai ia în calcul la fiecare viteză înregistrată. Prin urmare, viteza măsurată de aparatul radar este viteza legală stabilită, fără a se aplica marja de eroare.
Alţi magistraţi au apreciat că eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie legală se aplică de agentul constatator la momentul constatării contravenţiei şi încheierii procesului verbal, iar în caz de neconformare, de instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale. Astfel, prin sesizare, s-a cerut ICCJ să stabilească momentul la care se aplică marja de eroare reglementată de dispoziţiile din Norma de Metrologie Legală. Sesizarea ICCJ se impunea şi în contextul în care inclusiv la nivelul Tribunalului Bacău au existat opinii divergente şi hotărâri diferite în astfel de cauze.
ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău. O astfel de soluţie se dă, explică avocatul Petru Ivaşcu, atunci când sesizarea vizează o prevedere care este deja reglementată. Nu a contat, însă, că „reglementarea” este ambiguă şi poate fi interpretată. „Câtă vreme nu există o practică unitară în care, în situaţii identice, soluţiile să fie identice, judecătorii pot gândi diferit”, arată av. Petru Ivaşcu.