Moțiunea de cenzură împotriva premierului Grindeanu (că nu se poate spune că a fost împotriva Guvernului din moment ce miniștrii au demisionat) a fost adoptată în ciuda promisiunilor lui Victor Ponta că nu se vor găsi suficiente voturi.
Ce trebuie să înțelegem din această poveste?
În primul rând că Guvernul este o construcție politică. Miniștrii nu sunt aleși în Guvern, ci sunt numiți pe considerente pur politice. Prin urmare, în momentul în care factorul politic-partidul sau alianța-spun că nu mai vor pe X sau Y, nu mai există cale de întoarcere. Artificiile prin care premierul Grindeanu și Victor Ponta au încercat să le folosească sunt nule. Dacă partidul nu te mai vrea, trebuie să pleci.
În al doilea rând, Victor Ponta și-a încheiat cariera politică. PSD trebuie să fie nebun să-l mai accepte în structurile de conducere după ce Ponta a demonstrat în nenumărate rânduri că nu este un om de echipă, ci preferă să evolueze individual. Demisia din fruntea partidului pe Facebook, acceptatrea funcției de secretar general al Guvernului, sprijinirea lui Grindeanu, toate acestea demonstrează că Ponta are alte planuri decât partidul.
Președintele Iohannis a rămas mut. Nu a încercat să profite de scandal, destul de suspect având în vedere modul în care și-a tras spuză pe turtă în ianuarie.
„Pericolul maghiar” a fost iarăși folosit politic. De data asta chiar de către cei care strâmbau din nas și acuzau PSD că abuzează de coarda sentimentală a românilor. Și apropo de asta, este interesant că, în vreme ce mulți se dădeau de ceasul morții că PSD vinde Ardealul ungurilor, prea puțini au sesizat că UDMR a venit la negocieri cu revendicări pe care știa că nu le poate obține. Ca să nu spună lumea că a refuzat negocierea.
Ce nu știm?
Nu știm care a fost miza acestui conflict. Nu știm cine și ce au determinat această criză, dacă declanșatorul se află în țară sau în străinătate. Nu știm ce s-a urmărit cu acest scandal creat artificial (e clar că Grindeanu nu e, în nici un caz marioneta care se revoltă împotriva stăpânului, cum se încearcă a se acredita ideea, ci că urma un plan).
Ce bănuim?
Bănuim că scandalul are legătură cu disputa dintre interesele americane și cele germane. Cu banii pentru achiziționarea de armament, cu contractele pentru Armată. Nu în ultimul rând, cu viziunile diferite asupra viitorului: unii sunt cu americanii, de la care au primit firman de domnie, alții sunt cu nemții. Nici unii și nici alții nu au în vedere, însă, interesul național.
