Declarativ, românii se declară a fi un popor extrem de religios; spre deosebire de cehi, francezi, britanici sau scandiavi, care spun, când sunt întrebați că nu prea se duc la biserică, românii declară mereu că sunt cu credința în sânge și că tot ceea ce fac este sub semnul religiozității.
Două teme mari au concentrat atenția credincioșilor în ultima vreme: problematica avortului și cea a căsătoriilor. S-au făcut marșuri, s-au inițiat petiții, s-au depus inițiative legislative. Totuși, acestea două sunt cele mai mari probleme care afectează societatea românească?
Țara nu poate merge înainte pentru că avem avorturi și pentru că s-ar putea să avem persoane de același sex care se căsătoresc? Dar România e pe locul cinci în lume la consumul de alcool, are probleme mari cu copiii abandonați la naștere, peste 80.000 de copii au cel puțin un părinte plecat în străinătate, peste jumătate din copiii din țară trăiesc sub pragul sărăciei, peste 12 la sută dintre copiii din mediul rural se culcă, seara, flămânzi. Țara noastră e în topul țărilor afectate de bolile cu transmisie sexuală, abandonul școlar a ajuns la aproape 20 la sută.
Asta ca să amintim doar de câteva dintre problemele cele mai presante. E creștinește să-ți abandonezi copilul? Să bei până nu mai poți și să-ți bați soția, eventual, s-o omori? Doar că sărăcia, analfabetismul, alcoolismul nu sunt teme mainstream, nu agită spiritele, ba chiar sunt considerate a fi firești într-o societate care consideră că acestea sunt consecințe ale leneviei și că oamenii harnici și credincioși nu pot fi afectați de aceste lucruri.
Firește, e mult mai ușor din punct de vedere psihologic să explici că flămânzii sunt pedepsiți de Doamne-Doamne pentru cine știe ce vină decât să accepți că unii se îmbogățesc nejustificat, furând de la cei care nu se pot apăra. E mai ușor să mobilizezi mulțimea să protesteze contra avortului decât să explici că la avort se ajunge pentru că îi ameninți cu focurile Iadului dacă apelează la metode de contracepție.
E mult mai „cool” să protestezi contra căsătoriilor gay decât să accepți că problema s-ar putea rezolva simplu dacă s-ar accepta instituția parteneriatului civil. Dar, vai, parteneriat civil înseamnă și că persoane de sex diferit și-ar putea uni destinele fără să mai fie neapărat căsătorite, și aici e deja altă mâncare de pește. Până la urmă, problemele care agită spiritele se pot rezolva foarte ușor dacă există voință; societatea s-ar putea apleca, astfel, asupra problemelor cu adevărat importante. Doar că nu cred că se dorește rezolvarea problemelor, ci menținerea unei stări de încordare socială.
