Împreună cu învățătoarea și colegii am fost mobilizați pentru a-l aplauda pe Gheorghiu-Dej, în timp ce acesta trecea în goană cu alaiul către Săvinești. Și astăzi resimt agresiunea soarelui/foamei/setei din acea zi. Eram licean. Am fost duși, colegi și profesori, sub escortă, ca infractorii, pe stadionul băcăuan, unde urma să aterizeze Ceaușescu.
Eram student. La Iași urma să vină Ceaușescu, în vizită. În zona Palatului Culturii au fost plantați, peste noapte (sic!), brazi falnici, un gazon englezesc te invita să vezi cât de estetic poate fi respectul pentru conducătorul iubit.
Prin 1987 am vizitat Cehoslovacia. Am servit masa și într-un restaurant în care era Gustáv Husák, liderul de partid. Am crezut că m-a lovit cometa democrației. A doua zi trebuia să vizităm o celebră biserică din Praga. Dar biserica urma să fie vizitată de ,,însuși” Gustáv Husák, așa că am fost trimiși la plimbare, chiar după ce plătisem biletul de intrare, prin orașul de aur…
Ce a fost schimbat de atunci? Nimic… Recent, președintele Iohannis a fost în vizită la Universitatea Transilvania din Brașov. În aula instituției urma să fie organizat cursul festiv al absolvenților. În regim de urgență, cursul festiv a fost mutat aiurea, într-un spațiu anonim. Cometa ,,democrației” a lovit apoi în toată splendoarea sa: au fost ,,mobilizați” 500 de studenți și profesori, ca prinos pentru ,,primul profesor al țării”…
Ce-am simțit atunci când am citit știrea despre vizita ceaușist-iohannesiană? M-a răvășit sentimentul tulbure pe care l-a trăit Roquentin, protagonistului romanului lui Sartre, ,,Greața”: ,,Atunci m-a apucat Greaţa (…) De atunci, Greaţa nu m-a mai lăsat, a persistat”.
