Comuna Stefan cel Mare este asezata in zona Subcarpatilor de curbura, in partea de sud-est a depresiunii Casin, de o parte si de alta a raului Trotus si cuprinde sate vechi razasesti de peste 500 ani. Satele componente ale comunei sunt: Stefan cel Mare, Bogdana, Gutinas, Radeana, Negoiesti si Viisoara.
Aceste asezari stravechi, calcate adeseori de popoarele migratoare, traiesc in special prin legenda Stejarului de la Borzesti, ce aminteste de copilaria lui Stefan cel Mare si a lui Gheorghita. Pana in anul 1957, comuna s-a numit Borzesti, dupa care s-a legiferat denumirea de Stefan cel Mare. Satele Stefan cel Mare si Viisoara sunt populate de descendenti ai razesilor improprietariti de Stefan cel Mare. Celelalte sate: Bogdana Radeana si Gutinas au fost sate de clacasi.
O importanta deosebita in cadrul comunei, prin frumusetile naturale si valoarea istorica o are satul Bogdana infiintat de Solomon Barladeanu care a construit o biserica pe aceste locuri. In aceste locuri a fiintat pentru prima data o scoala a comunei.
In anul 1666, logofatul Solomon Barladeanu infiinteaza pe locul unui vechi schit Manastirea Bogdana, zidita dupa modelul Manastirii Putna, in forma de cetate cu brauri din piatra adusa de la Radeana. Intre anii 1674-1677 biserica este inzestrata de Mitropolitul Moldovei, Teodosie.
Anul 1717 consemneaza navalirile tatarilor, care pe langa asezare,jefuiesc si biserica. In urma cutremurului din 1739, biserica se dastrama. Refacerea incepe in anul 1755, in stil bizantin, cu o cupola trainica zidita din piatrasi caramida, avand imparirea clasica: pronaos, naos si altar.
In timp, biserica si anexele manastirii au mai suferit reparatii, in prezent intreg ansamblul manastiresc, cu biserica in centru, creand o ambianta placuta si odihnitoare. In localitatea Negoiesti, veche asezare razeasca atestata documentar cu aproape 500 de ani in urma, se gaseste un pod de piatra care este de pe timpul lui Stefan cel Mare.
Aproape jumatate din asezarile comunei Stefan cel Mare sunt la origine razesti, sate de tarani – osteni cu care voievozii au tinut piept cotropitorilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Bogdana, făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era alcătuită din satele Rădeana, Gutinașu, Vrânceni, Corbu, Bogdana, Valea Seacă (reședința), Livada, Gârbovanu și Mărcești, având în total 2030 de locuitori ce trăiau în 564 de case.
În comună existau două mori de apă, o moară de vânt, cariere de piatră, o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 2 fete) înființată în 1858 la Bogdana, patru biserici ortodoxe (la Bogdana, Gutinașu, Rădeana și Gârbovanu) și două catolice (la Gutinașu și Valea Seacă), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Donici, statul, moștenitorii lui Grigorie al Palaghiței, Constantin Corbu, Em. Donici și Tulea Welt.
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Jăvreni, formată din satele Jăvreni, Flocești, Heltiu, Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzășească și Boiștea-Galin, având în total 1007 locuitori ce trăiau în 583 de case; aici erau trei mori de apă și patru biserici (două la Jăvreni și câte una la Heltiu și Boiștea Boierească).
Anuarul Socec consemnează comunele în aceeași plasă. Bogdana avea acum 2500 de locuitori în satele Bogdana, Borzești, Cerchezeștii-Lahovari, Gârbovanu, Gutinaș, Livada, Negoești, Valea Seacă și Rădeana.
Comuna Jevreni avea 1629 de locuitori în satele Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzeși, Boiștea Călin, Ciuperci, Corbu, Flocești, Heltiu și Miclăușoaia. În 1931, comuna Bogdana se regăsește cu denumirea de Borzești.
În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău.
Comuna Jevreni a fost desființată, câteva sate ale ei (inclusiv cel de reședință) trecând la comuna Borzești, denumită acum Ștefan cel Mare (ca și satul ei de reședință, fost Valea Seacă).
În 1964, satul Jevreni i s-a schimbat denumirea în Viișoara. În 1968, comuna Ștefan cel Mare a devenit comună suburbană a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej din județul Bacău și i s-au arondat și satele comunei Buciumi, desființată; tot atunci, au fost desființate satele Ciopești, Corbu, Micloșoaia (comasate cu Viișoara), Gârbovana (comasat cu Negoiești) și Livada (comasat cu Bogdana).
În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, iar comuna Ștefan cel Mare a fost subordonată direct județului Bacău.
În anul 2005, satele Buciumi și Răcăuți s-au separat și au format din nou comuna Buciumi, iar comuna Ștefan cel Mare a căpătat alcătuirea actuală.
În comuna Ștefan cel Mare se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: podul de piatră al lui Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea) din satul Negoiești (în zona fostului sat Gârbovana), aflat la kilometrul 24+810 al șoselei DN11A; și ansamblul bisericii „Sfinții Voievozi” (1628) din satul Rădeana — ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și zidul de incintă.
În rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local.
Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la 800 m nord de satul Gutinaș, cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea–al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea–al VII-lea) și din secolele al XVI-lea–al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni.
Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul mănăstirii Bogdana (secolele al XVII-lea–al XIX-lea), aflat la 2 km de satul Bogdana, ansamblu cuprinzând biserica „Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime”, paraclisul, stăreția, chilia, turnul clopotniță și zidul de incintă; biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1806) din satul Negoiești; biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (1817) din același sat (cătunul Gârbovana) și conacul (1900) din satul Ștefan cel Mare. (Wikipedia)
