Oneștiul a avut doi cetățeni care au primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. Unul a fost Nadia Comăneci. Celălalt, constructorul Alexandru Fodor.

Cu firavele raze ale acestor zile în privire oneșteanul Alexandru Fodor urmărește de pe o bancă aflată în fața blocului în care locuiește cum o altă primăvară cuprinde cu totul municipiul de pe Trotuș.

Pe aceste locuri el le cunoaște altfel , pentru că este unul dintre cei care au venit aici ca să construiască noul oraș Onești și platforma petrochimică din apropiere. Iși amintește cu perfecție și prima zi când a sosit la Onești: 1 februarie 1956.

“Era prăpăd ca să mergi pe vre-un drum de aici! Până la Fabrica de Cherestea intrai în noroi până la genunchi… Atunci, Oneștiul era un întreg șantier. Peste tot se spunea că ‘la Onești poate să vină oricine, are de lucru!’ Așa au venit oameni din toată țara și au construit acest oraș“, ne mărturisește Alexandru Fodor, menționând că numai din zona Cristuru Secuiesc – Odorhei (Harghita) au venit 2500 de meseriași.

El locuiește la aceeași adresă, de pe bulevardul Republicii din anul 1960 și ca pe cel mai firesc lucru își amintește de vremea în care s-a construit acest bulevard, numit atunci “al Magistralei”!

La Onești Alexandru Fodor a venit după ce a lucrat la construcția unei fabrici de ciment la Bicaz (în anul 1950), peste 20 de ani în aceeași zonă fiind încadrat și pe șantierul unei fabrici similare, ce a fost ridicată la Tașca. Tot în construcții a lucrat și în Onești ( “orașul nou” în care s-a stabilit), aici înălțând mai multe blocuri de locuit dar și obiective de pe platforma industrială.

Cu nostalgia vremurilor când “treaba mergea strună”, Alexandru Fodor ne-a declarat:“Suedezii au venit în Onești și au realizat proiectul unui bloc glisant, cu nouă etaje (cel aflat la adresa familială oneștenilor de azi, Oituz 35) și noi am executat lucrările după acel proiect, pe care l-am îmbunătățit cu un sistem de nivel pentru care eram întrebați ‘cum am putut să facem așa ceva?’

Am lucrat și la blocurile de pe bulevardul Magistralei, care toate au avut parchet de la construcție dar și la blocurile înalte din preajma Hotelului Trotuș. N-a fost ușor de făcut că pentru fiecare din acestea era fixat termen de execuție: un bloc cu nouă etaje se finaliza în circa trei luni!”

Alexandru Fodor a participat la Onești și la construcția altor clădiri de care se minunează, una dintre acestea fiind și Sala de gimnastică (din apropierea râului Cașin), locul din care gimnastele Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor și colegele lor de generație împreună cu antrenorii Bela și Marta Karoly au visat să cucerească lumea, reușind acest lucru în anul 1976, la Olimpiada de la Montreal.

Un șir de amintiri Alexandru Fodor le păstrează și despre începuturile platformei industriale din Onești, despre care ne-a spus:”Terenul pe care se află platforma petrochimică a fost îndreptat și desecat – fiind multe bălți în zonă – de către lipoveni!

Prima clădire construită la Combinatul Chimic a fost … depozitul central, cu o lungime de 200 metri! Când am lucrat acolo era începută construcția Termocentralei iar la Jăvreni și pe locul unde s-a ridicat Combinatul de Cauciuc erau peste 500 de deținuți.

Multe obiective industriale s-au construit împreună cu rușii!”

Alexandru Fodor nu a uitat nici inginerii Trustului de Construcții Industriale din Onești, pe Andrei Erde, Pavel Coseac, Cismaș, Erdely, care împreună cu “meseriașii constructori” au ridicat construcții durabile, zvelte studiind mii de planșe și planuri.

Impreună cu ei a lucrat și în alte orașe ale țării, la Lupeni, Mangalia (unde au construit un hotel glisant la care din orice balcon se vede … marea), la Suceava, Iași, Adjud, Ploiești, Satu Mare și mulțumirea sa de acum este :”am fost și am făcut ceva!” Cu un accent ardelenesc, zâmbind cu ironie, Alexandru Fodor (născut la 25 martie 1925) completează la mulțumirea sa:

”Nu am făcut ce n-am vrut! Restul am făcut tot!”

Sef de echipă pe șantierele țării Alexandru Fodor a primit în 1973 titlul de Erou al Muncii Socialiste, cu care a fost distinsă și o oneșteancă, nimeni alta decât Nadia Comăneci! Deși în sufletul său “mai pâlpâie” amintirea faptului că … a vorbit de două ori cu Gheorghe Gheorghiu Dej (care i s-a adresat “tot pe dumneavoastră vă găsesc?”), Alexandru Fodor mărturisește că poartă mereu cu el amintirea multor prieteni din Onești (peste 45 de ani fiind prieten cu regretatul doctor Andrei Galaczi!) și cea a zilelor petrecute pe șantiere.