În blocul nr. 33 de pe strada Cornişa Bistriţei, locuieşte temporar un veteran de război, care a împlinit recent 100 de ani. Slt.(rtr.) Dobre Clinciu este din judeţul Buzău, iar iernile şi le petrece în Bacău, la Doina Domniţa Andron, una din fiicele lui. Le-am trecut pragul împreună cu mr. Andrei Ghindă, de la Centrul Militar Judeţean Bacău, cu lt. Adrian Cocea, ofiţer de relaţii publice la Baza 95 Aeriană Bacău şi reprezentanţi ai Garnizoanei Bacău. Mr. Andrei Ghindă i-a transmis veteranului mesajul de felicitare al ministrului Apărării Naţionale şi i-a dăruit simbolic steagul României, iar lt. Adrian Cocea i-a înmânat sărbătoritului o diplomă aniversară şi o şampanie, din partea comandantului Garnizoanei Bacău.
Deşi vizita era una anunţată, slt.(rtr.) Dobre Clinciu a fost vădit emoţionat la vederea musafirilor. După transmiterea felicitărilor, ne-am aşezat la povestit întâmplări din vremea războiului. Aşa am aflat că prin anii 1939 – 1940, militarul a participat la cedarea Basarabiei şi cedarea Ardealului. A fost sanitar în război şi a făcut parte din Regimentul Infanterie uşoară, cel care asigura paza mareşalului Antonescu. Din bagajul cu amintiri legate de război, veteranul ne-a relatat că a pornit pe front de la Oalba de Mureş, din judeţul Târgu Mureş şi a mers până la Praga. Fiind sanitar, mereu a fost în linia întâi, însă, Dumnezeu l-a păzit de gloanţele inamice.
“Am luptat pe patru fronturi: în România, Ungaria, Slovacia, Cehia şi am mers până la marginea oraşului Praga, unde s-a declarat încetarea războiului. Nu am avut o viaţă uşoară, iar fantomele războiului m-au urmărit multă vreme. A fost multă suferinţă pe front! Cu toate acestea, am tratat şi unguri şi nemţi, victime ale războiului. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce am învăţat în 100 de ani, i-aş spune că viaţa mea a fost în toate felurile. A fost mai multă suferinţă, decât bucurie, însă, toate acestea m-au întărit şi am ajuns la această vârstă. Mulţumesc armatei române şi reprezentanţilor ei că nu m-au uitat!”, declară slt.(rtr.) Dobre Clinciu
Doina Domniţa Andron (fiica cea mare) şi Gabriela Clinciu (fiica cea mică) i-au completat cu răbdare istorisirile. Au spus despre el că este o fire cumpătată, iar contextul politic actual îl nemulţumeşte.
“Pe tata l-a marcat foarte mult perioada războiului. Ne povestea cu lux de amănunte secvenţe de pe front, că uneori, din relatările lui puteai să vezi, să auzi tot ceea ce se întâmpla în luptele la care a participat. Odată a fost în pragul de a-şi pierde minţile din cauza tumultului războiului, a răniţilor, a suferinţei acestora. Povestea că era într-un adăpost şi vroia să iasă de acolo pentru a ajunge la o floare pe care o văzuse sub o tufă. Floarea aceea, pe timpul războiului, însemna pentru el pace, linişte, viaţă, frumuseţe. Dacă nu-l oprea cineva, azi nu mai era tatăl nostru”, declară Doina Domniţa Andron
Gabriela Clinciu, fiica cea mică, care-i poartă de grijă veteranului la Buzău, spune că modul în care tatăl ei i-a tratat pe bolnavi, a determinat-o să se îndrepte spre acelaşi domeniu de activitate.
“Deşi am apărut mai târziu, poate puţin accidental în viaţa familiei, amintirile legate de ambii părinţi sunt foarte vii. Tata ne-a oferit un cadru familial deosebit, prin povestirea trăirilor de pe front, întâmplări numite de unii consăteni “braşoave”. Ne povestea cum îi îngrijea pe soldaţii răniţi pe front, iar acest lucru m-a făcut ca mai târziu să mă formez tot în mediul sanitar, îngrijind bolnavi”, declară Gabriela Clinciu.
Slt.(rtr.) Dobre Clinciu a împlinit 100 de ani, pe 6 februarie. La moment aniversar, întreaga familie i-a pregătit o surpriză, reunindu-se. Au venit în Bacău şi ceilalţi doi fraţi, însoţiţi de o parte dintre nepoţi. Cei care nu au putut ajunge pentru că sunt împrăştiaţi prin lume, au trimis mesajul lor de suflet printrun curier.
