Originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi clară, existând doar legendele care înconjoară cu mister începutul acestei sărbători și care îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin.
Astfel, unele dintre acestea susțin faptul că în această zi în Roma Antică era sărbătorită Iuno, zeița tuturor zeilor, protectoarea femeilor și căsătoriilor. În următoarea zi avea loc Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii și fertilității, potrivit www.stvalentinesday.org. În cadrul festivalului avea loc și un alt obicei interesant, care îi aducea împreună pe băieți și pe fete, care până în acel moment stăteau separați. În ajunul sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăți de hârtie și introduse într-un vas, care apoi erau extrase de tineri. Astfel, se formau perechi ce țineau uneori și un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau și se căsătoreau.
În ceea ce-l privește pe Valentin, una dintre legende spune că a fost preot în Roma, în secolele II-III, iar în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.), ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbații ar fi soldați mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soții, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susținea că mariajul era parte din planul lui Dumnezeu și unul dintre scopurile acestei vieți. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis și condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeași legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.
Abia la sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii Lupercaliilor. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, și o biserică.
Deși spun povești diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinți în zona anglo-saxonă. Totodată, în aceeași perioadă, se credea că ziua de 14 februarie este ziua în care un nou anotimp își face simțită prezența, natura revenind la viață, începând sezonul în care păsările își căutau perechea. Această credință s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ”sfântul patron al îndrăgostiților”.
Celebrări ale acestei sărbători nu au fost consemnate nicăieri, doar poetul medieval Geoffrey Chaucer scria, pe la 1375, în ”Parliament of Foules” despre această zi ca fiind ziua în care ”orice pasăre își alege perechea”, menționează www.stvalentinesday.org. Foarte populare în Evul Mediu erau urările îndrăgostiților transmise prin viu grai, ”valentinele” scrise de mână apărând după anul 1400. Cea mai veche scrisoare de acest gen, care există și astăzi, este un poem scris în 1415, către soția sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în urma Bătăliei de la Agincourt.
Nu se cunoaște cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiția modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine” scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum. Felicitările create erau niște mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă adevărată, panglici și imagini colorate.
”Valentinele” scrise de mână au fost înlocuite treptat de tehnologie și de cadouri simple sau extravagante. Unii îndrăgostiți preferă în continuare să trimită o felicitare, fie ea și electronică, însă neapărat împodobită cu trandafiri roșii, inimioare, cupidoni și porumbei, alții aleg un fir de trandafir roșu sau un buchet imens, o cutie cu inimioare de ciocolată, fructe sau bijuterii.
AGERPRES