Nouă caiete cu însemnări zilnice făcute pe o perioadă de nouă ani (1906 – 1915) de ilustrul politician şi demnitar băcăuan Iuniu Lecca au fost descoperite în fondul cu acelaşi nume de la Arhivele Naţionale Bucureşti, transferat de la Academia Română.

Fiecare caiet conţine circa 100 de pagini, care au fost fotocopiate pentru a fi transcrise şi date publicităţii, în următorii ani, de profesorul Dumitru Lecca, descendent (nepot al politicianului) al cunoscutei familii de boieri, politicieni, demnitari şi militari de carieră Lecca, originară din judeţul Bacău.

„În dorinţa mea de a reconstitui istoria familiei Lecca – ne-a declarat Dumitru Lecca -, deoarece pe timpul comunismului s-a făcut tot posibilul ca istoria vechilor familii şi tot ce au însemnat în România să dispară, m-am interesat de orice surse posibile de a mai găsi documente vechi, fotografii, înscrisuri, mai ales că am avut neşansa ca foarte multe să fi fost distruse intenţionat. Aşa cum s-a întâmplat la conacul familiei de la Radomireşti (Letea Veche), unde toate documentele care existau au fost puse pe foc”.

Fiecare dintre cele nouă caiete cu însemnări olografe reprezintă, în general, un an, deci este vorba de o perioadă de nouă ani, echivalentă cu aproape toată perioada în care Iuniu Lecca a fost parlamentar de Bacău din partea PNL, deputat şi senator.

Conţinutul lor – spune Dumitru Lecca – pot fi împărţite pe trei capitole distincte. Însemnările de familie se referă la întânirile pe care Iuniu Lecca le-a avut cu copiii, cu familia, cu activitatea sa la moşia de la Radomireşti, importante mai ales pentru oamenii interesaţi de amănunte din politica agrară a vremii, de relaţiile pe care familia Lecca le întreţinea cu sătenii sau de modul în care trăiau şi munceau oamenii locului.

Însemnările despre participarea lui Iuniu Lecca la viaţa băcăuană sunt legate de viaţa politică şi socială a urbei şi judeţului. Fiind şi prefect de Bacău, dar şi senator şi deputat de Bacău, Iuniu Lecca avea foarte multe relaţii cu autorităţile locale, cu oameni de cultură, cu oameni din elita oraşului.

„Indiferent că se întâlneau la Prefectură, la o cafea sau la adunări electorale – spune nepotul politicianului -, acum vedem cum decurgeau acestea. Sunt foarte multe amănunte de bucătărie internă, de culise, puţin cunoscute, care cred că sunt de mare interes pentru că în toate apar nume de circulaţie importantă din Bacăul acelor vremuri”.

A treia parte a însemnărilor se referă la activitatea de parlamentar, dar nu descrisă sub forma unor rapoarte trimise, de exemplu, la partid sau în altă parte, ci a unor întrevederi de culise, personale, după şedinţe furtunoase în Parlament, cu nume cunoscute ale politicii româneşti, gen Brătianu, Take Ionescu sau alţii. Sunt şi comentarii asupra a ceea ce s-a întâmplat în Parlament, aflăm păreri intime ale unora referitoare la unele legi, la unele situaţii din societatea vremii.

Cine a fost Iuniu Lecca

Iuniu Lecca s-a născut în 1863, la Bacău. A fost bacalaureat în Ştiinţe complete la Sorbona şi s-a dedicat politicii şi diplomaţiei. A fost, pe listele PNL, deputat sau senator în Colegiul I Bacău în mai multe legislaturi (1891, 1895, 1899, 1901, 1905, 1907, 1912 şi 1914), dar a fost şi prefect de Bacău.

În timpul Primului Război Mondial a organizat, din proprie iniţiativă, un spital de campanie în oraş. Calitatea de parlamentar l-a caracterizat ca deosebit de activ. A luat atitudine în multe privinţe ale politicii vremii. La moartea sa, în 1940, la Radomireşti, colegul său de bancă parlamentară, Nicolae Iorga scria:

„Era un aprig combatant politic şi ideile sale şi le spunea limpede şi curagios, nesfiindu-se să atace şi părţile intangibile când el credea că aşa trebuie. Dar în relaţiile personale era cel mai plăcut dintre oameni…”. Era un om sever, dar drept, şi în relaţiile de familie, chibzuit în administrarea averii.

Pe cât de atent cu toate acestea a fost Iuniu Lecca în viaţa sa, pe atât de tragic a fost modul în care i s-a tratat memoria după ce s-a stins fizic. A fost înmormântat la Biserica Dealu Mare, ctitorită chiar de familia Lecca şi restaurată pe banii ei.

„Comuniştii – scrie autorul monografiei -, în ura lor faţă de biserică şi boieri, au profanat mormântul lui Iuniu, dar şi pe cel al generalului Dimitrie Lecca, aflate conform tradiţiei în biserică, acoperindu-le cu o podea”.

O familie veche, posibil cu origini corsicane

Familia Lecca are rădăcini încă din vremea Imperiului Roman. La noi în ţară a apărut odată cu o căpetenie a lui Mihai Viteazul, Aga Leca.

Acum patru ani, Dumitru Lecca (fost antrenor al naţionalei de baschet a României) a lansat în Bacău cartea „Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca”, în care vorbeşte de 27 dintre membrii familiei, de la paharnicul Gheorghe Lecca (1800 – 1835) la primarul de Gioseni Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907), toţi parlamentari, prefecţi, primari, profesori sau magistraţi, între care prefectul de Bacău Ioan (Enache) Gh. Lecca (1825 – 1876), ministrul de Finanţe şi parlamentarul Gheorghe Gh. Lecca (1831 – 1885), generalul Dimitrie Gh. Lecca (1832 – 1888), senatorul, deputatul şi prefectul Caton G. Lecca (1860 – 1913), prefectul liberal Ion G. Lecca (1863 – 1898), senatorul si deputatul liberal Victor G. Lecca (1865 – 1906), deputatul şi senatorul liberal Iuniu I. Lecca (1863 – 1940) şi prefectul Dimitrie I. Lecca (1865 – 1907).

Istoria familiei Lecca – spunea descendentul de astăzi, Dumitru – este foarte complicată şi există multe păreri cu privire la geneza şi evoluţia ei.

Dumitru Lecca
“Pînă la străbunicul meu – a opinat Dumitru Lecca – pe firul evocărilor se fac multe ipoteze. După unii, familia are origine italiană, după alţii albaneză. Eu cred că mult mai probabilă este varianta italiană, de unde s-a ajuns şi în Albania”. Nişte regizori italieni au făcut şi un film pe această temă, pentru că familia Lecca are în Italia o istorie, dar ei au vrut să cunoască şi filiera românească.

După cum spuneam, familia se trăgea din Corsica, pe care o stăpâneau. La un moment dat, au fost înfrînţi acolo şi s-au răspândit în Spania. Pentru destinul generalului din armata lui Mihai Viteazul, Aga Lecca, au venit cu ceva ani în urmă italienii în România să toarne filmul şi astfel au ajuns şi la Dumitru Lecca. Filmul lor a început la Suceava, ghidaţi de o carte a lui Octav Lecca despre boierimea română. Apoi au ajuns la Bacău.

“Mie – a mai opinat urmaşul familiei -, filmul lor nu-mi place prea mult: e o idee cam fantezistă. Scena fundamentală a fost filmată la biserica din Dealu Mare, unde un actor l-a întruchipat pe Aga Lecca. După ce îşi spune el replicile, pleacă spre altar, de unde ies eu, ca o idee de continuitate în timp a familiei. Eu cred că filmul putea spune mult mai multe despre ce au reprezentat membrii familiei. Pentru că ei chiar au însemnat ceva în acest judeţ şi în această ţară“.

„Eu cred că însemnările bunicului meu aduc o lumină nouă sau mai degrabă aspecte mai puţin cunoscute din istoria vremii. Îmi propun publicarea acestor caiete, dar este un travaliu foarte complicat, pentru că însemnările sunt scrise de mână, cu ortografia de atunci. Eu doar am fotografiat pagină cu pagină, iar descifrarea scrisului nu este una facilă.

Deci, trebuie efectiv să transcriu însemnările. Până atunci, însă, voi veni cu o comunicare referitoare la primul caiet, pe care o voi prezenta la întrunirea din acest an a Arhivelor Statului Bacău, pentru a da sens următoarelor demersuri. Voi prezenta aspecte din toate cele trei capitole pe care le-am menţionat. Şi voi continua, în anii următori, cu extrase din aceste memorii”.
Dumitru Lecca, nepotul politicianului Iuniu Lecca