Nu mi-am propus deloc să croșetez panseuri atemporale în zi de Crăciun. Mai curând am vrut să am un moment de visare, de relaxare, în care să privesc doar la ce e frumos pentru toată lumea. De exemplu, v-ați gândit vreodată la ce ne-ar trebui nouă, românilor, ca să ne meargă bine? Căci bogății, har Domnului!, avem (încă) destule, în ciuda înverșunării cu care am tot fost jefuiți de atâta amar de ani, de la împăratul Traian încoace.
Dintotdeauna, în România mea de poveste, au fost bani. Cu nemiluita. Și mai sunt. Și vor mai fi, oricâte borduri s-ar mai schimba, oricâte licențe de Windows s-ar mai cumpăra sau oricâte autostrăzi de turtă dulce s-ar mai încerca a fi construite. Pentru că, știe toată lumea, avuția noastră a fost prost gestionată de cei pe mâna cărora a ajuns. Și, aș îndrăzni să spun, am și fost prea moi în toată istoria noastră contemporană. Prea au dat cu noi de pământ oricine-a vrut, prea au șters cu noi pe jos…Să fi fost, dom’le, nițel mai ai naibii, măcar ca străbunii noștri geți, să fi pus piciorul în prag, cum se spune.
Ei bine, tocmai de aceea, mai mult ca oricând, cred că, acum, am avea mare nevoie de lideri adevărați care să ne conducă destinele cu inima curată, fără interese proprii sau de grup. Un prim început ar fi curățenia în scena politică. Reset total. Ideal ar fi ca, în această zonă, să existe cel mult două partide (unde să ajungă numai figuri noi, supercompetente), care să se succeadă la putere în funcție de ce au (sau n-au făcut) pentru noi, toți. În felul acesta, sper că va dispărea demagogia, traseismul și, mai ales, acea luptă, deseori imberbă, dintre adversarii politici (și asta în vreme ce poporul suferă cumplit).
România nu este un câmp de luptă al orgoliilor de doi bani, e chiar un ținut ales, al lui Dumnezeu, doar că nu sunt destui ochi care să-l vadă, destule minți luminate care să-l aprecieze.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
