Scriam acum câteva zile despre faptul că mi se pare extrem de suspect modul în care s-au petrecut lucrurile în cazul acelui medic acuzat că ar fi făcut experimente pe copii.
Coordonarea atacurilor în mass-media cu acțiunile autorităților, modul în care s-a viralizat povestea, acuzele incredibile, reacțiile rostogolite pe ideea bulgărelui de zăpadă, toate acestea dădeau impresia unei acțiuni concertate, bine organizate. Judecătorul căruia i s-a prezentat cazul nu a fost de acord cu ideile procurorilor.
Desigur, nu s-a judecat fondul ci numai propunerile de arestare preventivă; chiar și așa, ceea ce a scris judecătorul în motivația sentinței prin care a respins cererea procurorului ar trebui înrămat și pus la intrarea în Facultatea de Drept. În fapt, judecătorul a spus că acuzația de malpraxis sau că ar fi făcut experimente trebuia întâi dovedit de o investigație a Medicinei Legale ori a Comisiei de Bioetică.
Cinci dintre acuzațiile de mită nu au fost dovedite iar judecătorul notează că „probabil” nu poate fi o dovadă. În plus, nici una dintre acuzațiile de luare de mită recunoscute de medic nu a condiţionat actului medical, banii fiind dați după operație și acceptați numai după multe rugăminți ale aparținătorilor.
Există o problemă interesantă referitoare la acest caz: de ce s-a implicat Direcția Generală Anticorupție (DGA) în acest caz? Pe site-ul DGA scrie că aceasta „este structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului ministerului”.
Medicul respectiv nu este angajat al Ministerului de Interne; teoretic, cauza nu era de competența DGA. Dar au apărut informații referitoare la faptul că soția unui șef din DGA este secretar de stat în Ministerul Sănătății și voluntar într-un ONG care se ocupă cu trimiterea de pacienți în străinătate.
O să vedem cum va evolua cazul, nu e bine să ne pronunțăm de pe acum; cert este că acest caz este complex și poate aduce surprize nebănuite.
Un lucru este sigur: să ne ferim să judecăm faptele înainte să analizăm probele; să fim critici și să ne întrebăm în permanență: „cui folosește?”
