Cum am distrus o tara

Dupa distrugerea in procent de peste 80 la suta, dupa 1990, a industriei bacauane, subiect analizat, reanalizat, dar niciodata judecat de vreo instanta, fara a face vreun clasament, in ordinea impactului economic, social, politic, dar si al mediului, se situeaza stergerea de pe fata pamântului a mii de hectare de padure, prin exploatari si taieri ilegale, dupa care a urmat exportul, in forma bruta, a masei lemnoase, in cea mai mare parte, la fel de ilegal.

Pierderile pentru economie sunt incomensurabile, iar impactul asupra mediului, atmosferei, a sanatatii populatiei si sigurantei nationale nu pot fi calculate, insa, cu certitudine, se inscriu in categoria dezastrelor. Munti intregi au ramas descoperiti, zeci de parcuri nationale, inclusiv pepiniere au fost distruse fara scrupule, in goana dupa profit, dupa averi, atât de cetateni cât, mai ales, de firme românesti si straine, fara deosebire.



S-a invocat saracia, insa nu vorbim de o caruta de lemne, vorbim de rapt, de furt la drumul mare (ca in padure), fara ca institutiile statului abilitate sa intervina energic, legal, in baza legislatiei in vigoare; asa cum a fost si mai este. Le-am putea enumera, insa nu vreau sa omit vreuna, toate, de la Parlament, la ocolul silvic, niciuna nu are vreo scuza, in fata legii, a poporului, a copiilor si nepotilor nostri.

Ce le vom raspunde la intrebarea: Ce-ati facut cu padurea noastra? O fabrica o construiesti intr-un an, un copac creste in 50 de ani. Se insinueaza perfid ca vinovatii sunt la Bruxelles. Nici vorba, vinovatii sunt in tara, in functii de raspundere, indiferent ce partid a fost la putere. Singura institutie, dar absolut singura, care a vorbit, a tras semnale dramatice de alarma, a scris, a filmat, angajatii ei si-au pus chiar viata in pericol, a fost presa. Nimeni nu a reactionat pe masura dezastrului aratat pe ecran, in paginile ziarelor, adevarate rechizitorii, documentate, argumentate.

Slabele pâlpâiri, lumini in pesteri, am vazut la sindicatele de profil, insa nici ele nu au reusit sa faca mare lucru, in afara de o manifestatie, o greva, un memoriu, o interpelare. Mi se pare extrem de putin, cum acelasi rezultat il va avea si mitingul de astazi din fata Guvernului. Si, oricum, este prea târziu: raul a fost facut.


Descoperă mai multe la Desteptarea.ro

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.