“George Bacovia-135” este generosul pretext al sumarului Revistei Ateneu, editia pe luna septembrie. Articolul central “Bacovia – Dosarul receptarii, in plastica si muzica”, semnat de profesorul si criticul Constantin Calin (pag. 12-13-14), unul dintre exegetii operei poetului, daca ar fi sa amintim volumele “Dosarul Bacovia. Eseuri despre om si epoca”, “Dosarul Bacovia. O descriere a operei”, dar si
“In jurul lui Bacovia. Glose, jurnal” (2011), la care se adauga zeci de articole si studii publicate in revistele de cultura din intreaga tara, se constituie, si el, ca un “dosar”, de data aceasta al receptarii poetului in plastica si muzica. Cu toate ca numele lui Bacovia nu a aparut pe afisul vreunui concert sau expozitie, biografii, criticii literari au remarcat “dexteritatile” poetului la desen si pian, marturii fiind amintirile si declaratiile celor care l-au cunoscut, desenele ramase de la poet, fotografiile publicate. In acelasi timp, profesorul Calin, in demersul dumnealui, afirma ca “poetul a fost desenat si cântat in timpul vietii, cât si, mai ales, dupa.”
Cercetator si critic totodata, Constantin Calin pune la dispozitia cititorului mai tânar informatii culese din presa vremii, din expozitii, ilustratii la cartile de si despre Bacovia, din creatiile unor compozitori si textieri, din repertoriile unor orchestre sau formatii artistice, din numeroasele exegeze publicate de-a lungul vremii. Nimic nu a fost omis, din tot ce s-a scris si publicat in România, intregind, astfel, “portretul” poetului si cu aceste noi informatii, mai putin puse in valoare.
”Natural, lumea scriitorilor e alcatuita si din insi frumosi si din insi urâti; unii foarte frumosi, altii foarte urâti. Bacovia n-a apartinut nici primei categorii, nici celei de-a doua. (…) Era expresiv, poate cel mai expresiv dintre poetii capitali ai generatiei sale. (…) Nu emana, ca unii, dintre acestia vigoare, bonomie, exuberanta, vivacitate, dar era atasant, sau, daca pot zice asa, mai seducator. La el te uiti insistent, ca la un peisaj sau ca la o medalie”, afirma, contrar impresiei generale, Constantin Calin.
Liviu Chiscop continua cu episodul III “LICEU – o capodopera a liricii existentialiste”, o analiza din punct de vedere fonetic, morfologic, lexical, sintactic si stilistic a celebrei poezii, iar la pag. 15, Nicolae Scurtu incredinteaza tiparului partea a VIII-a din “O biografie necunoscuta a lui George Bacovia”. Carmen Mihalache (re) “debuteaza” cu o cronica literara: “Muzici si muze – de la piesa de teatru la musical” a carei autoare este Maria Zarnescu, care a parasit chimia organica pentru a studia teatrologia, aici fiind vorba despre “lungul drum al piesei de teatru la musical”.
Violeta Savu trece, in acest numar, de la cronici de eveniment si reportaje, la cronica literara de substanta: “O carte sub incidenta biografismului”, are ca subiect volumul de poezie “Putin sub linie” (Editura Cartea Româneasca), semant de Robert Serban. In aceeasi editie, profesorul Ioan Danila nu cedeaza si continua seria de opinii si luari de pozitie fata de soarta Casei Alecsandri, de data acesta intr-un interviu – “Casa Alecsandri, amenintata cu disparitia? Ma cutremur!” cu prof. univ. dr. Ioan Opris.
Reviste, cronici, poezie, evenimente sunt alte oferte in nr. 565 al Revistei ATENEU, care se distribuie si prin reteaua de difuzare a societatii DESTEPTAREA.
