Întrebat fiind, în urma cu ceva ani, daca nu navighez pe net, am raspuns monosilabic: „Net!” Negatia ruseasca, repetata azi, e de-a dreptul ridicola. „Da, navighez pe internet − as spune −, fiindca are multiple beneficii, pe lânga inerentele dezavantaje.”
Au aparut o noua îndeletnicire: bloger (nerecunoscuta, deocamdata, de dictionare: DEX-ul sare de la blocstart la… (a) blodogori „a vorbi neînteles (într-o limba straina), neclar”, din sl. blagodariti; a nu se confunda cu a bodogani „a bombani suparat, spunând ceva nedeslusit”, cu etimologie necunoscuta) si o noua specie literara, în cautarea unui nume. Se afla undeva la frontiera dintre memorialistica, interviu (deci gazetarie), eseu si jurnal.
Ceea ce deruteaza tipologizarea este viteza cosmica cu care se deruleaza conversatiile, fapt ce le cantoneaza în clasa reprezentatiilor tinând de oralitate.
S-au tiparit si carti rezultate din dialogurile protagonistilor, cum este cea de la TIPO MOLDOVA (Iasi), în colectia „Publicistica si eseu contemporan”, semnata de Ion Lazu, Tudor Cicu si Nicolae Ciobanu-Roman. Sunt nu mai putin de 675 de pagini, cu titlul „Prieteni prin carti”, care – important – fac elogiul culturii scrise si nicidecum al conversatiei fara sens ori al internetului ca atare.
Ne-am aratat interesati de al treilea autor, Nicolae Ciobanu-Roman (n. 8 sept. 1946), întrucât comentariile sale se raporteaza si la viata bacauana, de ieri si de azi.
Am citit cu placere despre fostii sai dascali de la Institutul Pedagogic de 3 Ani (azi, Universitatea „Vasile Alecsandri”) – Facultatea de Filologie (azi, de Litere), cum ar fi Gheorghe Hasan – „rectorul fondator”, Dumitru Alistar – „Omul si Decanul”, Traian Cantemir, Ioan Grigoriu, ca si Valerian Ciubotaru – „cel mai iubit dintre Asistenti”, Ana Grama, Elena Bulai, Elena Murariu s.a.
Din rubrica „Scriitorul zilei” (2012) de pe blogul lui Ion Lazu, completata cu „Confesiuni”-le de la Târgu-Jiu (mai 2015), am notat si detalii interesante pentru destinul limbii române, în dinamica ei fara sfârsit. Se întelege ca am decupat doar prestatiile blogerului Nicolae Ciobanu cu aceasta tematica: * ELOGIU. „Soarta ni l-a trimis la timp pe Alexei Mateevici, ca sa ne lase un Imn Limbii”.
Pericolul de a ne pierde identitatea nationala „afecteaza si identitatea individuala”.
* CORIFEII. „scoala Ardeleana – scoala alui meu suflet”.
* ZECELE ÎNTORS. La limba si literatura româna, „Magistrul Traian Cantemir mi-a dat 10. Unicul din acel an II!” La Tazlau, N. Ciobanu a „scos o olimpiadista la româna”, desi era profesor de franceza principal.
* CǍRtAR. Ca un laitmotiv cultural revine biblioteca, locul unde sta „pâna la nefiire”, pastorind „oile negre pe albul celulozei”, începând cu „labirintica-mi bibliotecuta din Traian”-ul lui Spiru Haret (în comuna Sabaoani).
*LEXEME NOI. Blogerii au deplina libertate în a nascoci cuvinte precum „a înorgolia” ori a se juca cu ele: (Haralamb) Zinca e „zi-i, înca!”; „IP3-an” (la un loc, ipetreian) e un absolvent de ceea ce azi e ciclul de licenta etc.
* CUGET LIBER. Scrisul e „o forma de religiozitate”, iar lectura, un test aspru: „Nici un amploiat la stat sa nu fie angajat, nici un politician macar sa nu fie primit într-un partid pâna nu demonstreaza ca poate ceti (deci nu recita!) declamat un text din primele noastre izvodiri populare sau culte”.
Pentru multe altele, merita deschis tomul celor trei autori, blogeri adica.
