Dupa incheierea domniei lui Grigore Ghica, care luptase pe fata pentru Unirea Principatelor, conducerea tarii a fost luata, provizoriu, de marele vornic Toderita Bals, a carui sotie, Catinca, voia sa-l vada neaparat domn al Moldovei. Pentru aceasta, trebuia oprit curentul unionist, care deranja mai ales Austria, ce nu voia sa aiba la granita o Românie spre care sa se uite supusii transilvaneni.
„De-abie parasise voda Ghica tara si se produceau mai multe defectiuni in rindurile acelor care pana atunci figurase printre fruntasii lucrind pentru Unire. (…) O goana cumplita a plecat indata impotriva tuturor functionarilor numiti sub Grigore Ghica; crutati au fost numai acei putini care aveau spete separatiste si consimteau sa-si schimbe parerile in privinta Unirii. Toti ispravnicii, aproape toti privighitorii, aproape intreaga justitie au fost schimbati, numindu-se in locul lor oameni care putuse sa se fi facut vinovati de toate turpitudinile, numai sa se declare antiunionisti. Aceste schimbari alcatuiau o abatere din cele mai fatise atit de la Regulamentul Organic (…)
Ispravnicii si privighitorii au fost insarcinati sa stoarca de la tarani, prin orice mijloace, petitii antiunioniste, menite sa distruga efectul facut de cele unioniste, oferite cu insufletire administratiei lui Grigore Ghica. Si de la sfaturile din Iesi in care se puneau la cale aceste petitiuni impuse si aceste schimbari de functionari, erau nelipsiti consulul austriac, Gödel-Lannoy, generalii austriaci si, mai ales, cucoana Catinca (Bals). Iar in tinuturi ispravnicul si privighitorii nu faceau nici un pas pana nu se sfatuiau cu comandantii trupelor austriace. In tinutul Bacaului, unde era ispravnic Costache Paladi, s-au vazut chiar militari austriaci în uniforma ducind petitiuni impotriva Unirii prin sate, spre a fi iscalite de tarani.
In tinutul Neamtului fusese numit de curind ispravnic colonelul Gheorghe Rosetti-Roznovanu. Guvernul neavind mare incredere in zelul sau antiunionist si mai ales austrofil (…) trimesese o adevarata misiune insarcinata sa stringa, in satele tinutului, petitiuni impotriva Unirii.
Roznovanu a adus faptul la cunostinta ministerului, cerind ordin de urmare, si ministerul i-a raspuns ca: toate opiniunile fiind libere, nu trebuie sa puie obstacol semnaturilor, numai intrunirile si manifestatiunile publice fiind interzise. Dar Roznovanu, intemeindu-se pe un ordin al caimacamiei din intaiele zile ale existentei sale si menit sa puie capat semnaturilor si manifestatiilor in favoarea Unirii, a dat ordin privighitorilor sa aresteze orice persoana, oricare i-ar fi rangul, care ar aduna taranii pentru a li lua semnaturi sau a provoca manifestatii politice.
Doi din adunatorii de petitiuni antiunioniste au fost arestati, dar au putut sa scape si sa-si puie hirtiile cele mai compromitatoare in siguranta inainte de a fi prinsi pentru a doua oara. Ispravnicul a facut atunci o cercetare din cele mai aspre si s-a constatat cu prisosinta ca acei musafiri voiau sa sileasca pe vornici si pe preoti sa puie, sub niste petitii separatiste, pecetile satelor si acele ale parohiilor, dindu-se drept delegati ai Sfatului Administrativ.
La terminarea anchetei sosi un inadins curier care aducea lui Roznovanu ordin sa puie imediat persoanele arestate in libertate si, predind administratia in minile vornicului Costache Ghica, sa vie la Iesi, unde prezenta lui este de absoluta nevoie. (…) Lui Roznovanu insa nu i-a fost cu putinta sa afle vrodata pentru ce prezenta lui la Iesi era trebuitoare. Cu mare greu a obtinut audienta de la camaicam, iar explicarea dintre dinsii a fost din cele mai furtunoase. Bineinteles ca Roznovanu si-a dat fara intirziere demisia”.
Radu Rosetti
