Scriitorul Viorel Savin (foto), neastâmparatul, inventivul, tulburatorul de spirite,
s-a intors recent, impreuna cu prietenul Petre Isachi, scriitorul sef de revista, de la Universitatea ,,Ovidius” Constanta, mai bogat cu inca o indrazneala frumoasa pe care ne-o marturiseste, intr-o scrisoare deschisa…
,,Faptul ca sunt îndatorat locuitorilor si urbei Constanta pe scenele careia mi s-au jucat „Tu nu esti trupul tau” si „Ginere de import”, la Teatrul Fantasio, iar „Batrâna si hotul” la Teatrul de Stat, si care prin istoria sa unica mi-a prilejuit scrierea tragediei „Bucuria de a fi indurerat la Tomis”, în care contextualizez orasului de la marginea imperiului frustrarile si temerile marelui Publius Ovidius Naso, pe care dintotdeauna l-am considerat si al nostru!; faptul ca în timp, piesa închinata lui Ovidiu a fost onorata cu Locul I si medalia de aur la Concursul National de Dramaturgie din 1978, a fost inclusa în volumele „Teatru”, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1979, „Drame istorice”, Ed. Casa scriitorilor, Bacau, 2004, „Teatru”, colectia „Opera omnia”, Ed. Tipo Moldova, Iasi, 2012, si a fost jucata la Teatrul National al Radiodifuziunii Române în 1997, regizor Cristian Munteanu, – întotdeauna fiind bine primita de critica de profil!; faptul ca noi, românii, spre deosebire de francezi etc., iata: Ionescu, Cioran, Eliade s.a., nu avem / nu ne-am dovedit abilitatea si determinarea de a ne asuma macar partial, cu benefice consecinte pentru imaginea patrimoniului cultural, valori alogene, – desi motive si îndreptatiri au existat: Puskin a trait în exil la Chisinau, Petoffi a murit la Albesti lânga Sighisoara, Ady Endre s-a nascut în satul Macentiu – Salaj, Lenau s-a nascut în actualul Lenauheim – Timis etc., etc., iar Ovidiu, nu? si-a scris „Tristele” si „Ponticele” CHIAR AICI; marturisind despre obiceiurile, îmbracamintea si armele stramosilor nostri; despre vegetatia, relieful si clima în care acestia vietuiau. Si, mai mult decât atât: gasim dovada / afirmatia în cartile sale tomitane ca a scris versuri ÎN GRAIUL GETIC!; Si ca „însinguratul” chiar a corespondat (în ce limba oare?) cu regele odris Cotis, poet la rândul lui!, faptul ca în nicio istorie literara româneasca, spre paguba zestrei obstesti, nu figureaza cu pozitiva ostentatie aceste… „vitale amanunte”; ma determina, neîntrezarind înca nicio initiativa publica, sa ma grabesc a aminti ca în 2017 se împlinesc, ambele „cifre” sunt rotunde: 2060 de ani de la nastere si 2000 de ani de la moartea marelui Ovidiu si ma obliga sa întreb/propun: oare nu ar fi potrivit sa i se organizeze o sarbatoare? O Sarbatoare Nationala! (Doar avem tot interesul sa îndraznim!) Sau, de ce nu?, sa i se organizeze o sarbatoare EUROPEANA! Cu colocvii, cu volume tiparite despre el, cu reeditari si cu lansari de-ale operelor sale si cu spectacole, – jucate simultan la Constanta si la Sulmona! Scriu/vorbesc Domniilor Voastre cu marturisita… nemarginita speranta! Asteptând un semn de sprijin sau de dezaprobare, al Dvs. respectuos, Viorel Savin.”
Aceasta intentie de proiect a fost transmisa si unor importante institutii ale statului, inclusiv unor universitati. Viorel Savin a lansat si o provocare speciala: ,,Ce ziceti de un liceu bacauan care ar putea sa slaveasca bogata zestre culturala a neamului, omagiindu-l pe Ovidiu, – PRIMUL POET cunoscut pe aceste plaiuri? (Desi – poate stii ca -, agatârsii, când a sosit EL, deja îsi cântau/recitau Legile, acompaniindu-se la tetracord si ambub!)”.
