Pasionat colectionar, dedicat indeosebi istoriei scrise in mod original pe jetoane, Dorel Balaita, inginer la Chimcomplex Borzesti, face lumina vizavi de o legenda care circula de ani buni prin statiunea Slanic Moldova: moneda locala slaniceana. „A existat in Slanic Moldova o moneda locala?” – se intreaba colectionarul chiar din titlul unui articol publicat in noul numar al Buletinului anual de informare misionar-pastorala si culturala al parohiei Sf. Ilie din statiune, aparut chiar pe 20 iulie 2016, de hramul lacasului de cult. Iar raspunsul sau este „Da”.
Dorel Balaita spune ca prin exonumie (prin studierea obiectelor similare monedelor, jetoane si medalii sau alte obiecte folosite in locul monedelor legale sau pentru comemorari – n.n.) s-a gasit intr-o colectie particulara o astfel de „moneda” locala, emisa pe la inceputul secolului al XX-lea in celebrul restaurant al fratilor Vladescu din Slanic Moldova.
„Moneda” – ne lamureste colectionarul – era din alama, are un diametru de 25 mm si a fost pusa în circulatie de patronii restaurantului «La Fratii Vladescu».
„Prin amabilitatea unui pasionat numismat si colectionar român, dl. Erwin Schäffer, stabilit în Germania de foarte multi ani si detinatorul uneia dintre cele mai importante colectii de jetoane românesti – a precizat Dorel Balaita -, va putem prezenta imaginea acestei «monede locale» a Slanicului, care credem ca a fost pusa în circulatie undeva pe la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX”. Jetonul are pe avers inscriptia în cerc perlat exterior, circular, BAILE SLANICU MOLDOVA RESTAURANTUL LA FRATII VLADESCU. Pe revers apare o inscriptie tot în interiorul unui cerc perlat exterior: în partea de sus – No (prescurtare de la cuvântul „numarul”) 4 (inclus), iar în partea de jos valoarea nominala 30 BANI.
„Jetoanele cu valori nominale, asa cum este si jetonul fratilor Vladescu din Slanic Moldova – scrie autorul -, nu au avut curs legal si valoarea lor nu era garantata asemenea unei monede veritabile. Astfel de jetoane circulau într-un areal restrâns, în cadrul unei societati comerciale, cum era restaurantul fratilor Vladescu, sau în zona unei localitati”. Colectionarul banuieste ca jetoanele fratilor Vladescu erau un fel de instrument de marketing, de reclama si de fidelizare a clientilor.
„Probabil – spune Dorel Balaita – acestia primeau astfel de jetoane ca rest la banii platiti pentru consumatia facuta si puteau utiliza aceste «monede» doar în restaurant, atunci când îi mai treceau pragul. Nu excludem posibilitatea ca astfel de jetoane sa fi fost dovada platii unui serviciu ce apartinea de restaurantul emitent”.
Iar colectionarul aminteste ca la începutul secolului al XX-lea în Slanic Moldova „restaurante, cafenele, cofetarii, bufeturi etc. sunt de asemenea destule”, cum scriau George Ioan Lahovari, C.I. Bratianu si Grigore Tocilescu în „Marele dictionar geografic al României”, vol. 5, aparut în 1902.
„Unul dintre aceste restaurante era cu siguranta si cel al fratilor Vladescu, cel ce avea sa emita jetonul de mai sus”- a conchis colectionarul.
