Omul nu este un sfânt. E un pacatos. A consumat droguri, a intrat in jocul prostituatelor, a… Stiu asta. Habar n-am daca l-as lasa, fara strângere de inima, pe Christoph Paul Daum in preajma copiilor si nepotilor mei. Aflu de pe Wikipedia ca, atunci când a jucat fotbal de performanta, putin timp, n-a marcat niciun gol.
Ca antrenor la VfB Stuttgart a câștigat campionatul în 1992. În următorul sezon, spun ziaristii, a comis o greseala de cucurigu în prima runda a Cupei Europene, împotriva echipei Leeds United, introducând aiurea în echipa un al patrulea jucator strain. Jocul a fost reprogramat, iar Leeds a câstigat la rejucare. Ziarul britanic The Sun l-a numit Christoph Prostul, ca urmare a acestui incident. Daum a fost concediat. Mereu m-am intrebat daca aceasta greseala a fost a lui Daum… A câstigat campionate cu echipe din trei tari cu fotbal care se respecta.
Christoph Daum a devenit antrenorul Nationalei de fotbal a României. Habar n-am daca e bine sau rau. Sunt expert in fotbal doar atunci când injur. Mi se pare insa ca, in afara de Mircea Lucescu, nu avem pe cineva, ,,in interior”, capabil de o incercare de resuscitare pe baze rationale a unui sistem bolnav, bolnav, bolnav. Repet: Daum nu este un sfânt. Sfântul Augustin, dupa cum imi spune in ,,Confesiuni”, a fost un pic depravat, având si un copilas din flori, dupa care s-a trezit aruncat voluptos in alte aventuri amoroase.
Astazi este un reper nu doar pentru doctrina crestina, ci si pentru filosofie. Maica Tereza, un alt reper. A îngrijit, aproape o jumătate de secol, tot felul de oameni aflati in prapastiile cele mari ale fiintarii. A administrat ordinul „Misionarele Carității” si n-a refuzat Premiul Nobel pentru Pace. Nu cred ca mi-as fi dorit sa fi fost pacient al spitalelor gestionate de generozitatea tereziana. Maica Tereza si-ar fi tinut uneori bolnavii fara medicamente si hrana suficienta, invocând gândul ca suferintele sunt purificatoare pentru suflet.
Zice-se ca ar fi sprijinit si niste tirani cu resurse pe care le obtinuse pentru a obloji vânataile cele mari ale celor batuti de soarta. Spitalul din Calcutta, in care si-a dat obstescul sfârsit, duhnea a lux. A fost trimisa (oficial) in lumea sfintilor. Dostoievski a elogiat suferinta, ca strategie crestina de izbavire, dar n-a cochetat nici macar in vis cu luxul si trimiterea sa in sfintele calendare.
Apropierea dintre Daum, Sf. Augustin si Maica Tereza este un artificiu jurnalistic, desigur. Un artificiu care are chemarile lui de sirena… Daum si-a recunoscut toate derapajele. Zice ca este o fiinta reinventata. Si, prin discursul sau profesional si moral, chiar asta demonstreaza. Cei mai multi dintre antrenorii români, cu exceptia lui Mircea Lucescu si a lui Hagi, s-au aruncat la beregata sa. Daum a raspuns tuturor sagetilor pline de venin cu accente de mare respect. Ii invita pe criticii sai la dialog. Mai mult, chiar ii cauta, pentru a-i limpezi orbecairile care, eventual, l-ar putea cultiva insistent.
Lipsiti de virtutile comunicarii, de asumarea veninului injectat, acestia il ocolesc. Ceea ce mi s-a parut interesant la acest om este faptul ca-si motiveaza discursul care vizeaza conceptia sa despre fotbal, din perspectiva psihologica. Trupul tau, sugereaza el fotbalistilor, poate face orice, daca muschiul sau cel mai important, mintea, functioneaza optim. Este prietenul stiintei. In plus, nu l-am auzit auzit aruncând catre nimeni cu vitriol.
Este un ins civilizat. Habar n-am daca-i va califica pe ,,tricolori” la Mondiale. Unui om ca el, ca si unui Mircea Lucescu, unui Hagi, ii trebuie un timp normal pentru reconstructie. Filosofia heirupista, de cârpaci pe termen scurt, este o aiureala. Cred ca Daum, care nu va ajunge niciodata nici macar intr-un calendar privat al sfintilor fotbalului, este un câstig pentru civilizatia fotbalului românesc. Asa atins cum este el de cocaina si de iadul prostitutiei, stie ce vrea pentru fotbal.
I-am analizat interviurile. In teorie, cel putin, Daum nu prizeaza superficialitati. Are harul comunicarii si se comporta ca o fiinta peste care, trecând uneori putin agitat, tavalugul civilizatiei a lasat urme profunde, de om responsabil in meserie.
