Adonis este numele unui personaj din mitologia greacă, un tânăr de o frumusețe uimitoare, dar și pseudonimul unuia dintre cei mai renumiți poeți arabi ai zilelor noastre. Cel mai important, de fapt, fiind propus în mai multe rânduri pentru Premiul Nobel.
Originar din Siria, de unde a emigrat, Adonis trăiește acum la Paris. Pentru că a îndrăznit să-și ridice capul și vocea împotriva osificatelor tradiții islamice, a religie așadar, și să conteste legitimitatea regimului politic sirian, poetul a fost deseori acuzat, urmărit de persecuții și amenințat cu moartea, dar nu a renunțat la convingerile sale, spunând că merită să-ți riști viața pentru ceea ce crezi cu adevărat.
Volumele sale de poezie circulă în întreaga lume și se bucură de o largă audiență, dar la fel de cunoscută este și atitudinea lui de virulent contestatar al religiei islamice și al regimurilor autocrate din Orientul Mijlociu. Recent, la Editura Humanitas a apărut o carte de dialoguri ale poetului cu Houria Abdelouahed, o reputată doamnă psihanalistă, traducătoare, conferențiară la o universitatea pariziană actualmente. Interlocutoarea lui Adonis este tot din lumea arabă, din Maroc, iar în cartea lor, intitulată „Islamul și vilolența” (scrisă în luna august 2015) se spun o mulțime de lucruri, de adevăruri crude, cu o sinceritate și o directețe înmărmuritoare.
Din capul locului, ceea ce atrage atenția e faptul că poetul a ales să vorbească cu o femeie, și asta la un mod sfidător, fiind știut ce condiție umilitoare îi este rezervată femeii în religia islamică. Dialogul celor doi este captivant, fiindcă sunt doi intelectuali cu o vastă cultură, care privesc lucrurile în chip nuanțat și dispun de solide argumente atunci când atacă diferite aspecte legate de Coran, de pildă.
Opiniile lui Adonis sunt foarte tranșante, cartea e deosebit de dură în ansamblul ei, meritând să fie parcursă cu mare atenție, pentru că tot ceea ce este exprimat acolo vine din partea unui om al lumii arabe. Dar a unui om cultivat, sensibil, responsabil. Care afirmă categoric: „Dacă nu separăm religia de stat și nu eliberăm femeile de șaria, vom avea și mai mulți despoți. Dictatura militara îți controlează mintea. Dar dictatura religioasă îți controlează și mintea, și corpul”.
Adonis nu se dă în lături de a vorbi deschis și ferm despre regresul din societatea arabă de azi, constituită dintr-un ansamblu de instituții ale violenței, abuzului, degradării, într-un cuvânt. „Arabul musulman nu trăiește astăzi ca un om liber și cultivat, ci precum o mașină sau un număr în interiorul unei mase care se numește grup, comunitate, confesiune sau trib”.
Adonis spune răspicat că daeshul predică înființarea unui stat islamic, dar acesta este în totală contradicție cu tot ce înseamnă civilizație. Care, potrivit lui Freud, nu poate fi construită decât prin renunțarea la pulsiuni brute. Adică la toate faptele de barbarie (violență extremă, violuri, decapitări, eviscerări, chiar canibalism, etc.) la care se dedau adepții Statului islamic. Un stat sinistru, care nu oferă nimic lumii din punct de vedere intelectual, științific, uman.
Nu oferă alteceva decât haos și teroare. Și de aceea el va însemna sfârșitul islamului, dar un sfârșit rușinos, o agonie care va ține mult, și care propagă ignoranța, cruzimea, obscurantismul. „Islamul și violența” este o carte îndrăzneață, vie, deosebit de actuală, din nefericire, a cărei lectură clarifică multe lucruri, trezește întrebări, îndeamnă la meditație.
