Domnitorul Mihai Sturza, care ar fi putut ramâne in istorie unul dintre cei mai de seama domni ai Moldovei de n-ar fi avut o patima asa mare pentru bani, avea un fiu pe nume Grigore. Radu Rosetti ne povesteste cum s-a finalizat povestea de dragoste a acestei beizadele cu o contesa frantuzoaica.
„Barbat de o statura înalta si înzestrat din nastere cu o putere musculara neobisnuita, n-a crutat nici o silinta pentru a o mai spori prin tot feliul de exercitii. Gelos de isprava lui Milton de la Crotona, si-a pus în gînd sa faca la feli. Spre acest sfîrsit a început sa poarte în spinare un vitel mic, în fiecare zi, în cursul unui timp anumit, urmînd sa repete aceasta manopera pana ce vitelul a ajuns juncan. Aceasta isprava fiind cunoscuta în tara, beizade Grigore a capatat de la popor porecla de Beizade Vitel. (…)
Beizade Grigore era un admirator patimas (si nu platonic) al sexului frumos; succesele lui pe acest cîmp, în tinerete, au fost multiple. Mult zgomot a facut dragostea lui pentru contesa Dash, cunoscuta scriitoare franceza. O cunoscuse în Franta, pe cînd el era foarte tînar. Iar ea se apropia de virsta matura, dar mai avea urme numaroase si înca vii ale unei mari frumusete. O adusese în Moldova fagaduindu-i ca o va lua de sotie si era foarte hotarît sa se tie de cuvînt. Amorezatii se stabilise la Perieni, o mosie din împrejurimile lesului, apartinînd mamei beizadelei.
Cînd voda a fost pus de fiu-sau în cunostinta proiectelor sale matrimoniale, le-a întîmpinat cu un veto din cele mai categorice. Dar beizadeaua nu s-a lasat învinsa si a început sa duca pe contesa pe la rudele sale, prezentînd-o ca logodnica lui. Voda se temea mai cu sama de o casatorie clandestina si, în unire cu mitropolitul, luase masurile cele mai aspre pentru a împiedeca ca nu cumva vreun preot sa celebreze cununia în ascuns. Pentru a pune capat desavîrsit romanului, voda, barbat practic si hotarît, a trimes pe neasteptate la Perieni, într-o noapte, o «roata» (companie) de infanterie si un pluton de cavalerie, cu ordin sa încunjure curtea si sa nu lese pe nimene sa intre într-însa si ordinul a fost executat ad litteram.
Camara de la Perieni era foarte bine aprovizionata, dar întîmplarea facuse ca cei doi amanti sa fie înzestrati de natura cu cîte un formidabil apetit, iar slugile casei erau multe si, desi fusese puse din ziua dintai la jumatati de portii, tot trebuiau hranite. Dupa prea putine zile, numarul slugilor se împutinase, dar totus nu mai ramasese nici macar farmatura de lucru de ale mîncarii si dragostea a trebuit sa capituleze înaintea foamei.
Amantii si-au luat ramas bun unul de la altul, fagaduindu-si sa se regasasca în Franta si beizade Grigore, calare, înarmat pana în dinti, a pus sa se deschida portile ograzii si a navalit ca o furtuna asupra lantului de sentinele care încunjura curtea. Nici una nu s-a gîndit sa-i tie piept, ci cu totii s-au grabit sa se deie înapoi, lasînd tînarului calea libera.
Contesa Dash, ramasa prizoniera oastei învingatoare, a fost înainte de toate poftita sa ieie o masa substantiala, careia s-a grabit sa-i faca cinste. Apoi i s-a pus la dispozitie o trasura cu doisprezece cai de posta si un ofiter, spre a fi dusa la Galati. Aici a gasit locul ei pe un vapor platit pana la Constantinopol, pe lînga o rînduiala de bani permitîndu-i sa-si urmeze în chip cuviincios calatoria pana în Franta”.
Radu Rosetti
