„Am terminat Informatica, lucrez la o banca si am scris o carte. Sunt mai enigma decât Otilia!”, a fost scurta si foarte la obiect prezentarea de sine a unei tinere de doar 23 de ani din Bacau, ca raspuns la provocarea: „Inainte de toate, sa ne cunoastem putin”. Am stat de vorba cu Raluca Soltuzu, la un ceai aromat, in micutul, dar elegantul salon de la etaj al ceainariei Bonjour The din Bacau. Intuisem ca spatiul se va potrivi de minune cu personalitatea Ralucai, atât cât ni se aratase ea din postarile tinerei pe blogul personal si pe pagina de socializare Facebook. Si nu ne-am inselat.
– Raluca, ai 23 de ani si am vazut in online ca esti deja autoare de carte. „Nesfârsite imbratisari”…
Raluca Soltuzu: Da. Am scris o carte pe care am si lansat-o, pe 25 martie anul acesta, la Târgul de Carte si Muzica de la Brasov. Am avut mari emotii, dar a fost o experienta unica datorita, in primul rând, prietenilor mei care au facut totul sa fie prezenti. Asta a contat foarte mult pentru mine…
– Spune-ne povestea cartii
Raluca: Am scris „Nesfârsite imbratisari” intr-o luna jumatate, fara nici o intentie de a publica ceva. Am dat-o spre lectura prietenului meu, iar el a dat-o mai departe unui alt amic si tot asa. A fost un feedback pozitiv si, la sugestia prietenilor, m-am gândit sa o public. Mi s-a parut o oportunitate.
– Asa ai ajuns la editura Libris?
Raluca: Citisem niste carti de Alexandra Gheorghe, o autoare care-mi place, si am vazut ca ea publicase la Libris. Am contactat editura, le-am trimis manuscrisul si dupa scurt timp am primit raspuns pozitiv. Am facut totul pe cont propriu.
– Am rasfoit cartea si chiar daca e scrisa la persoana a treia si este definita ca un roman de dragoste, ea pare un fel de jurnal…
Raluca: Multi prieteni m-au identificat in personajul principal – Rebecca -, dar el se dezlipeste, la un moment dat, total de personalitatea mea. Structura cartii are doua parti, in prima fiind vorba despre adolescenta Rebeccai – unde, e posibil sa fie ceva din adolescenta mea -, iar in cea de-a doua, descriu viata personajului dupa zece ani. Am vrut sa evit identificarea cu personajul, dar probabil ca e ceva acolo…
– E o carte cu final tragic… La 23 de ani ai tai, de ce un sfârtit trist pentru o carte?
Raluca: Pur si simplu, mi s-a parut un cliseu sa scriu o carte cu final fericit. M-am gândit ca povestea sa fie un „wake up call” pentru cititori. Sa ne dam seama ca nu viata toata neaparat, dar ca povestile ei nu au tot timpul un final fericit. Prietenii mi-au spus ca au plâns la sfârsit, iar cineva mi-a marturisit ca, de fapt, numai eu puteam gândi un astfel de final…
– Nu am auzit de o lansare in Bacau…
Raluca: Urmeaza. Vreau sa fac un eveniment frumos, sa vina lumea cu drag, sa avem despre ce vorbi, sa avem o locatie frumoasa…
– Vei continua sa scrii?
Raluca: Scriu si acum, dar doar pe blog. Nu as vrea, totusi, sa ma opresc aici. Pe de alta parte, nici nu ma grabesc. Scrisul este pentru mine doar un hobby. Lucrez in domeniul bancar, imi place meseria mea si asta-mi solicita timp.
– Spune-ne putin despre relatia ta cu literatura…
Raluca: Dintotdeauna mi-a placut sa scriu – doamna profesor de româna din primul an de liceu m-a incurajat mult in acest sens – si dintotdeauna mi-a placut sa citesc. In ultima vreme am descoperit scriitorii contemporani, dar nu pot sa zic ca am un anume gen de carte pe care sa-l prefer. Imi plac acele carti care, pur si simplu, ma acapareaza de la prima pagina si mapoarta in alta lume.
– Cum adica „in alta lume?”
Raluca: Cum sa explic… Sa ma prinda atât de tare povestea incât sa-mi doresc sa nu mai ies din ea. Cred ca asta este secretul unei carti, sa te faca sa te identifici cu povestea… Daca vor fi cititori care se vor identifica in povestea cartii mele, „Nesfârsite imbratisari”, eu voi fi fericita…
Cartea Ralucai Soltuzu, „Nesfârsite imbratisari” prezinta povestea de dragoste dintre doi tineri, Rebecca si Ianis, a fost primita de public ca pe un act de curaj si poate fi comandata pe Libris.ro.
