Are aproape 17 ani, este eleva a Liceului de Coregrafie „Floria Capsari” din capitala si studenta in anul I la Colegiul de Coregrafie din Kiev – Scoala de Balet. Kibyusa Alice Forcos, Kiby, asa cum o cunoaste lumea, a fost in vacanta in Bacau, prilej cu care ne-a povestit câte ceva din activitatea ei de balerina.
– De cât timp faci balet si cum ai descoperit aceasta arta?
– De la vârsta de 5 ani. Tata imi punea acasa muzica clasica si spectacole de balet. Prima data am vazut-o pe Alina Cojocaru (in momentul de fata balerina la Londra) in „Spargatorul de nuci” si am fost fascinata. Cred ca aveam 4 ani. Apoi mama m-a dus la balet la doamna Simona Baicu.
– Ai studiat la Colegiul de Arta?
– Nu de la inceput. In clasa I am fost la Scoala „Al. I. Cuza”, iar din clasa a V-a am mers la “Arte”, la sectia de coregrafie. In clasa a VIII-a am plecat la Bucuresti, la Liceul de Coregrafie „Floria Capsari”. Apoi, am avut o bursa si, in clasa a IX-a am plecat la Budapesta la Hungarian Dance Academy. In clasele a VII-a si a VIII-a am mai avut doua burse de vara, de câte doua saptamâni la Budapesta si atunci am fost vazuta de cei de la Academia din Ungaria. Si asa, rectorul de la Hungarian Dance Academy mi-a oferit o bursa de studii de un an. Trebuie sa mai spun ca am mai avut o bursa de vara, in 2014, la Viena. Iar din clasa a X-a am mers la Kiev, unde sunt si astazi.
– Cum ai ajuns la Kiev?
– Am fost la o auditie si acolo am fost selectata sa-mi continui studiile la ei, la Colegiul de Coregrafie din Kiev. Astfel, acum sunt eleva in clasa a X-a la Coregrafie in Bucuresti, iar la Kiev sunt in anul I din III ani de studii.
– Urmezi doua scoli deodata?
– Sunt transferata de la liceul din Bucuresti la Colegiul din Kiev. Practic, in fiecare semestru aduc notele de la Kiev la Bucuresti, notele pe care le-am obtinut la celelalte materii, de cultura generala, iar cei de la liceul din capitala le trimit la Inspectoratul Scolar pentru a fi echivalate.
– Dupa ce vei termina studiile la Kiev, incotro vrei sa te indrepti?
– Eu as vrea sa merg la Opera din Bucuresti. Numai ca acum sunt ceva divergente acolo si inca ma gândesc. Dupa ce voi absolvi la Kiev voi fi balerina cu acte in regula. Sigur, am posibilitatea si sa-mi continui studiile, in acest sens dorind sa merg la Facultatea de Coregrafie din Bucuresti.
– Desi ai o vârsta frageda, ai calatorit si ai studiat in multe locuri. Unde ti-a placut cel mai tare? Si cum te intelegi cu oamenii de acolo?
– Mi-a placut foarte mult la Viena, cele doua saptamâni, dar mi-a placut si la Budapesta si imi place si la Kiev. Normal, comunicarea ar trebui facuta in limba engleza, dar majoritatea profesorilor nu stiu engleza. Astfel ca a trebuit sa invat si maghiara si rusa. La Kiev chiar am un profesor cu care invat in particular limba rusa. Am un singur profesor, de dans modern, care este din Republica Moldova cu care vorbesc in limba romana.
– Daca ar fi sa facem o calatorie in timp, iti amintesti care a fost primul tau spectacol?
– Primul spectacol a fost la d-na Baicu, la Gala de Balet care a fost prin 2005 sau 2006. A fost un dans cu rujulet, o polca de Strauss, parca. Am sa-l tin minte toata viata. Cel mai important spectacol in care am participat a fost cel de la Kiev, pe scena operei, o scena foarte mare. A fost un sentiment minunat sa fiu pe acea scena, o scena pe care a dansat si Alina Cojocaru, si ea absolventa a Colegiului de Coregrafie din Kiev. Alina Cojocaru a fost si va ramâne un model pentru mine. Revenind la spectacolul de la Kiev in care am dansat, este vorba de Spectacolul de Craciun in care am facut un prolog, coregrafie de Alla Rubina, profesoara Alinei Cojocaru, si am mai fost solista in „Spargatorul de nuci”, „Dansul fulgilor de nea” si in „Dansul florilor”. Am mai dansat si in „Cleopatra” alaturi de Young Balet of Kiev.
– Ai spus ca vrei sa dansezi la Opera din Bucuresti. Nu vrei sa dansezi in strainatate?
– Da, vreau sa dansez la Opera din Bucuresti sau la Teatrul de Balet din Sibiu. As vrea sa dansez si in strainatate, dar pâna mai prind experienta, doi-trei ani, vreau sa evoluez in tara.
– Cum arata o zi din viata ta de studenta la Kiev?
– Ziua incepe la 10.00 dimineata cu doua ore de balet, iar de la 12.30 am ora de limba rusa. De la 14.30 sau 15.30 mai am inca o ora de balet, iar seara se mai aduga altceva: folclor sau pas de deux (duet).
– Mai ai colegi români? Ai prieteni acolo?
– Nu. Eu sunt singura românca. Sunt foarte multi rusi si ucrainieni, mai sunt sase japoneze, doua australience si eu. In total suntem in jur de 100 de studenti in toata scoala. Am avut o prietena foarte buna la Budapesta. Diana Porfireanu, este din Târgu-Mures si studiaza in Ungaria din clasa a V-a si vrea sa termine acolo. La Kiev e ceva mai greu. Locuiesc in camin, stau in camera cu doua japoneze care nu stiu engleza si ne intelegem prin google translate.
– Ai timp liber? Cum il petreci?
– Nu prea am timp liber, decât duminica, si atunci prefer sa dorm. Ma recuperez. Nu prea ies pentru ca nu prea stiu rusa si mi-e teama sa nu ma ratacesc.
– Când vei absolvi la Kiev, ce va scrie pe diploma ta?
– Când voi termina colegiul, voi avea tripla specializare: voi avea o diploma de balerina, de profesor la nivel de copii si director de ansamblu mic. Daca voi dori mai mult, sa fiu profesor la copii mai mari, trebuie sa merg la Institut.
– Te-ai gândit sa predai?
– Da, dar nu acum. Peste 50 de ani, poate. Locul meu este pe scena. Sunt balerina si asta vreau sa fac. Ma vad pe scena pâna pe la 40 de ani, poate chiar si mai mult. Apoi…vom vedea.
– Când ai pus prima data poantele in picioare?
– In clasa a V-a. Pâna atunci faceam balet incaltata cu opincute. Baletul era ca o joaca. Trecerea de la joaca la balet adevarat a fost cam grea. Au fost momente când am vrut sa renunt. Si acum mai am astfel de momente pentru ca e foarte greu.
– Acum esti in vacanta, apoi vei merge sa termini anul I la Kiev. Ce planuri ai pentru vara care urmeaza?
– In vara voi merge la niste cursuri la Londra incepând cu 10 iulie. Nu este vorba de o bursa… Am trimis o aplicatie pentru cursurile de vara si am fost selectata sa merg. Cursurile vor dura doua saptamâni. Am mai fost acceptata si la Viena si la Monaco, dar voi fi prezenta doar la Londra, din motive financiare.
– Stiu ca e un subiect foarte delicat. Partea financiara este foarte importanta. Cum te descurci din acest punct de vedere?
– Da, este foarte greu. Toate cheltuielile sunt suportate de parintii mei. Doar acolo unde merg cu burse beneficiez de reduceri. In rest, toate cheltuielile sunt suportate de parintii mei si nu vreau sa spun mai multe despre acest aspect.
– Totusi, sa ne facem o imagine, cât costa cursurile la Londra?
– 700 de lire cursul, biletele de avion, iar de cazare si masa…voi merge la niste prieteni. Asa cum rezolvam noi, româneste… As putea sa stau la caminul lor, dar ar creste cheltuielile. Important este ca am fost admisa la cursurile de la English National Balet School, unde sunt foarte multi cei care doresc sa urmeze aceste cursuri. Daca nu le platesti la timp, abea asteapta altii sa-ti ia locul. Mai ales chinezii care au foarte multi bani.
