Se spune ca dorul de „acasa” macina incet si sigur. Am pus cuvântul „acasa” in ghilimele deoarece pentru unii dintre bacauanii plecati in strainatate acest termen a devenit ambiguu. Unde e „acasa”? Aici unde s-au nascut, unde au crescut, unde au parintii si ceilalti membri ai familiei sau „acolo” unde muncesc, unde si-au facut prieteni si duc un trai decent ?
Probabil ca e greu de dat un raspuns in aceasta privinta, insa toti bacauanii plecati in strainatate au un numitor comun. Ori de câte ori se iveste ocazia asteapta cu nerabdare un pachet de … acasa, iar cea mai fericita ocazie este perioada sarbatorilor.
Cum sarbatoarea Pastelui bate la usa, am avut curiozitatea sa aflam ce mai trimit cei de acasa rudelor si prietenilor plecati in strainatate. Toti cei cu care am stat de vorba au spus ca ai lor din Anglia, Germania, Spania, Italia sau oriunde ar mai fi, au de toate. Dar e altceva când primesc ceva de … acasa.
Au de toate, dar…
Ion Agrigoroae are doi fii si amândoi s-au stabilit in Italia. „Se numesc Romeo si Andrei. Au de toate acolo. Sunt plecati de mai bine de 10 ani amândoi si sunt acolo cu sotiile si copii. Am o nepotica de la Romeo si un nepot de la Andrei”, povesteste Ion Agrigoroae mândru. „Le trimit câte ceva de acasa, ca le e dor si lor. Pai, ce le-am pus la pachet? Niste vin, facut de mine acasa, câteva borcane cu zacusca, ca le place celor mici, si niste muraturi. Au ei de toate acolo, cica au si un magazin românesc, dar n-au vin ca al meu sau zacusca cum face nevasta-mea”, a completat Agrigoroae.
O alta bacauanca, Anica Dascalu, are baiatul plecat la Londra. Baiatul, de 38 de ani, este casatorit, are doi copii si lucreaza in Anglia de doi ani. „Zice ca e bine acolo si se descurca foarte bine. Cica mâncarea e foarte ieftina, dar nu prea are gust. Am vazut ca unii trimit si cartofi si ceapa de aici. Eu? (râde-n.r.). Pai ce sa trimit? Am pus o jumatate de tuica, stiu ca nu e voie… nu ma ziceti la sofer. Mai trimit niste carne de porc afumata, ca ei nu manânca miel. Si le-am mai pus câteva borcane cu dulceata de casa, câteva cu zacusca, sa aiba si ei de sarbatori. Trimitem cum putem si noi”, a marturisit Anica Dascalu.
Si restul povestilor sunt asemanatoare, chiar daca bacauanii sunt raspânditi peste tot in lume. Toti cei plecati spun ca viata e mai buna acolo, ca se descurca bine, ca nu-si pun problema ca n-au ce mânca a doua zi sau ca n-au cu ce-si plati datoriile. Dar vorba’ ceea: sângele apa nu se face. Si tot mâncarea de „acasa” e mai buna, si tot ce e de „acasa” e mult mai valoros decât ce gasesti acolo, fie ca e vorba de Londra, Paris sau Madrid. Oriunde ar fi in lume, oricât de bine ar fi acolo, cu totii isi doresc o farâma in sufletul lor pe care sa o numeasca „acasa”. Acasa in Bacau.
