„Daca munca era buna, o luau boierii”, zice o vorba populara. Asa ca, neavând nevoie a munci, boierii petreceau si o faceau destul de bine dupa cum ne povesteste Radu Rosetti, in „amintirile” sale.
„Toata lumea se scula relativ de dimineata. Vânatorii, când era vreme de vânatoare, adica dupa ideile de atunci aproape in tot cursul anului, plecau in zori de ziua, luându-si cu dânsii un dejun copios. Ceilalti boieri se trezeau mai târziu, iar indata ce faceau ochi, inainte de a se spala si de a se imbraca, se asazau turceste pe pat si li se aduceau dulceti si apa, urmate indata de cafe turceasca. Apoi veneau ciubucele, aduse de ciubucciul curtii sau de feciorii lor particulari, aprinse gata, cu «caimac cât un stog de fân» pe deasupra bucatii de iasca aprinsa. (…)
Dejunul, zacusca cum i se zicea pana pe la 1860, se lua pe la zece in sofragerie, iar dupa dejun se puneau la taifas, obisnuit cucoanele intr-o odaie, boierii intr-alta. Si unii, si altii se asazau de preferinta pe divanuri, multi din ei, mai cu sama cei mai in vârsta, turceste. (…)
Boierii fumau ciubuc dupa ciubuc, un ciubucciu stând necontenit in odaia de alaturi pentru a aduce un ciubuc aprins indata ce auzea batând in palme, procedeu adoptat atunci la noi obsteste pentru a chema slugile, pe care l-am mai apucat si eu, clopotele in copilaria mea fiind, mai ales la tara, o raritate. Fumau si cucoanele, dar mai rar.
Slujba de ciubucciu, având a tinea curate si a umple ciubucile intr-o curte primind multi musafiri, era departe de a fi o sinecura si, când numarul musafirilor era deosebit de mare, ciubucciul casei mai era ajutat de baieti ciubuccii si de feciorii musafirilor.
Boierii discutau mai ales asupra politicii, dar erau departe de a fi excluse si alte subiecte: gospodarie, afaceri, amintiri, vânatoare, povestiri de tot soiul si cancanurile zilei. Erau in stare sa ramâie ceasuri intregi in aceeasi pozitie pe divan, in mesti (mesti, mesi a incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata în trecut de barbati, peste ciorapi), cu papucii asazati pe jos dinaintea lor. (…)
Intre doua si trei ceasuri dupa-amiaza se intorceau de obicei vânatorii si lumea se punea la masa. Aceasta era din cele mai variate si din cele mai copioase. Bunul meu stapânea (…) 14 mosii. Si bunica tinea mortis sa aiba, la mesele ei, câte un fel de bucate sau câte un mezelic, sau macar un desert pentru fiecare mosie. (…)
Dupa masa, dupa ce ligheanul si ibricul, de asta-data de argint, trecuse pe la toti mesenii de-a rândul, dupa ce se luase cafeaua si vutca (liqueur-ul foarte gustos, dar foarte slab), cucoanele, de câte ori era vreme frumoasa, ieseau la plimbare in mai multe trasuri, putini din boieri le insoteau. La intoarcere, mergeau sa steie in gradina, unde ramâneau pana la caderea noptii si unde le intovaraseau si boierii. Indata ce innopta, se intindeau mesele de carti, la cari se asazau si boieri si cucoane, iar acei cari nu jucau carti se puneau din nou la taifas. (…)
Pe la zece sara se servea cina, nu cu mult mai putin copioasa decât masa, apoi unii mergeau sa se culce, altii stateau de vorba pana târziu sau urmau sa joace carti”.
Radu Rosetti
