Unul dintre argumentele pentru principiul conform caruia bogatii ar trebui sa beneficieze de scutiri de taxe este ca acestia, prin activitatea lor, creeaza locuri de munca. Argumentul a fost demontat, recent, de Robert Reich, fost ministru al muncii in administratia Clinton, care a spus ca, de fapt, locurile de munca sunt create de persoanele cu venituri medii, care cumpara produse si a caror cerere determina crearea capacitatilor de productie si, deci, locuri de munca. Totusi, unul dintre argumentele scaderii impozitului pe venit in România, de la 35-40 la suta la 16 procente a fost tocmai acesta, ca bogatii au nevoie de mai multi bani ca sa creeze locuri de munca.
Totusi, la zece ani dupa scaderea impozitelor pe venit – introducerea cotei unice, adica, observam o tendinta deranjanta: crearea de ajutoare sociale pentru bogati. Am scris ieri despre masura absolut scandaloasa de a se finanta scolile private cu bani de la buget; ni se spune ca asa e normal desi in UE finantarea unei institutii de invatamânt private cu bani publici este mai degraba o exceptie. Si asta pentru ca Statul trebuie sa asigure educatie gratuita pentru TOTI copiii, nu doar pentru câtiva.
Mai nou, s-a decis sa se elimine limita maxima a indemnizatiilor pentru cresterea copilului deschizând drumul unor magarii financiare cumplite deoarece indemnizatia de crestere a copilului se va calcula ca procent din intreg venitul unei persoane, indiferent ca e vorba de salarii, vânzari imobiliare sau altele. O viitoare mama care-si vinde o casa va obtine, astfel, de la stat, aproape inca o data valoarea imobilului. Ceea ce nu e deloc in spiritul ideii de la care s-a pornit atunci când s-a decis ajutorarea mamelor.
„Privatizarea beneficiilor si nationalizarea pierderilor” este pusa in practica in mod accelerat. Suntem intr-o situatia ciudata in care un Robin Hood pe invers ia de la saraci si da la bogati. Si o poate face deoarece „tinerii frumosi si liberi” vegheaza cu atentie la asta.
Pentru ca ideologia inoculata lor in ultimii ani – bogatii sunt bogati pentru ca muncesc si saracii sunt saraci pentru ca nu vor sa munceasca – nu e decât o alta forma de fascism deghizat in neoliberalism.
