Dorinta de a invinge a impins intotdeauna oamenii inspre fapte nebunesti, inexplicabile, stupide sau criminale, chiar. Victoria, aducatoare de glorie, putere, bani, a inflacarat inimile, dar a si intunecat uneori mintile. Pana intr-atat incat indivizi ce pareau molcomiti de o blanda mediocritate s-au transformat pe nestiute in zevzeci turbulenti, gata la gesturi ce-i aduc la marginea prapastiei. In care cad de cele mai multe ori. Altii se trezesc la timp si se retrag la loc in cotlonul din care au iesit, rusinati parca de valva pe care au starnit-o fara noima, de praful pe care l-au ridicat in zadar, caci dupa limpezirea zarilor se vede ca nimica n-a ramas in picioare dupa atata zbatere. Oare ce e mai bine, sa te agati de paiul bicisnic al gloriei desarte, ori sa iti intelegi neputinta de a te ridica la inaltimea unui prag de viata ce ti-e prea inalt. Grea misie pentru cel ce-si vede trecute clipele in care capetele i se plecau, iar acuma este chiar el cel ce trebuie sa se plece in fata adevarului: Timpul sau a trecut.Scris de Nelu Brosteanu
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
