Dupa un an plin de emotii, dominat de lipsa ploilor si temperaturi caniculare, pomicultorii fac socotelile. Din pacate, cei mai multi trec acest an agricol abia incheiat la capitolul pierderi.
Nu si firma Luc’s din Itesti (fosta Intensiv), renumita peste tot prin calitatea productiilor. Ferma dispune de 70 de hectare de livada de meri, plantatie veche de pe la inceputul anilor ’80. Pe aceasta suprafata, se cultiva trei soiuri de mere, cautate pe piata: Ionatan – 45 la suta, Golden – 35 la suta si Starkrimson – 10 la suta. In ciuda anului deosebit de greu, caracterizat printr-o seceta cumplita si o lipsa acuta de precipitatii, ferma de la Itesti a obtinut productii medii multumitoare.
„Pe noi, ploile din perioada septembrie-octombrie ne-au ajutat la cresterea in greutate a fructelor. Desi, toata vara, din aprilie si pâna pe 3 septembrie, nu a plouat mai deloc, decât vreo 25 de litri pe metrul patrat in toata aceasta perioada. In conditiile in care, in alti ani, ploua câte 350 de litri pe metrul patrat, in fiecare luna. Norocul nostru a fost ca a existat zapada, pe timpul iernii, si a plouat ceva mai mult toamna trecuta”, explica Gheorghe Florea, administratorul fermei de la Itesti. Prin urmare, in acest an, productiile la hectar sunt de circa 18-20 de tone, fata de situatia de anul trecut, când ferma de la Itesti obtinea 38 de tone la hectar.
Se estimeaza ca productia totala se va ridica la 1.400-1.500 de tone, la mai putin de jumatate fata de productia din 2014. „Din cauza secetei, nu s-a putut valorifica eficient cantitatea de ingrasaminte chimice administrata in livada. Practic, nu a fost apa si nu s-a putut face dilutia ingrasamântului. Si acum, daca sapam, gasim granule nedizolvate in pamânt. In plus, probleme vor exista la recolta din anul urmator, pentru ca diferentierea din iulie-august, adica transformarea mugurilor vegetativi in muguri de rod, a fost slaba, in lipsa apei, a hranei. Aici va fi necazul”, mai spune directorul Florea.
Marul de Itesti, inghitit de retaileri
Cea mai mare parte din recolta de mere de la Itesti ajunge la marii retaileri din toata tara – 70 la suta, diferenta fiind destinata industriei de conserve – Reghin, Vaslui, si, evident, fabricii bacauane de sucuri care produce cunoscutul „Fresh de Mere de Itesti”. Marul se valorifica, in reteaua de supermarketuri, la un pret de 1,5 -1,8 lei kilogramul (fata de 1.2-1,3 lei / kilogram, anul trecut), iar la fabricile de conserve, cu 0,55 de lei kilogramul (fata de 0.18 – 0.20 lei/kg, in 2014).
Avantajul este ca ferma dispune de doua depozite cu atmosfera controlata in care se pot pastra circa 2.000 de tone de fructe, in functie de ritmul de vânzare de pe piata, perioada de depozitare putându-se duce chiar pâna in luna iulie. Merele de Itesti sunt concurate, in special, de cele aduse din afara – Italia, Ungaria, Polonia, Slovenia, dar si cele de la producatorii interni – Bistrita, Reghin, Voinesti, Falticeni, Vrancea si, mai nou, Botosani.
Zilierii, cu povestile lor
In fiecare an, livada este culeasa cu ajutorul zilierilor angajati din toata tara. Aici, vin, de obicei, lucratori din Botosani, Iasi, Vaslui si Bacau. Acestia stau la ferma timp de doua luni jumate, având asigurate masa si cazarea gratuit, plus o retributie zilnica de 70-80 de lei net. „Sunt unii care vin aici de 20 de ani, altii chiar de la infiintarea fermei, cum sunt cei de la Rosiori, de exemplu. Deocamdata, avem cam 80 de angajati cu ziua, dar mai mizez ca vor veni cei care, acum, sunt plecati pe la diferite podgorii. S-au copt mai rapid strugurii si productiile sunt foarte mari fata de anul trecut, deci inca mai au de lucru acolo”, mai spune administratorul Florea.
Vladut Stirbu are 23 de ani si e, de loc, din Filipeni. A terminat liceul la Serbanesti, profilul agricol. A mai lucrat, in trecut, prin Constanta, la o firma care construia lifturi, dar a fost nevoit sa plece, pentru ca salariile erau mici, iar munca istovitoare. Are o sora plecata la munca in Spania, dupa ce a lucrat, initial, in Italia. Poate ca ar fi plecat si el la straini, dar nu mai fusese niciodata afara si i-a fost teama de necunoscut.
„Am mai fost aici si in alti ani. Eu sunt obisnuit cu munca, doar sunt de la tara, si nu-mi este greu. Avem si trei mese pe zi, plus ca, de aici, iau niste bani pe care nu mi i-ar fi platit nimeni in alte parti”, povesteste tânarul zilier. Alaturi e o fetiscana, de 18 ani, Lacramioara Brasoveanu. A venit la Itesti tocmai din satul Padureni, comuna Izvorul Berheciului, convinsa de prietenul ei. Intr-un alt grup de zilieri e si Cristian Anghelache, de 32 de ani, din Dofteana. A lucrat in constructii, dar acum nu prea mai e de lucru. A fost si in Italia, in Franta, insa, in ultimii ani nu a mai mers. „Am muncit cinci ani afara, dar nu mai era de munca, bani nu mai câstigam. Cheltuiam pe chirie si pe mâncare, mai mult. Aici, am mai fost si anul trecut si mi-a convenit cum ma plateste”, imi explica tânarul Cristian.
