Adela Alexandra Iacobov este in ultimul an de facultate la University of York, in Marea Britanie, unde studiaza politica, filosofie si economie. Fiica lui Corneliu Iacobov a absolvit Colegiul Gheorghe Vranceanu, profilul matematica – fizica si, pasionata de problematica sociala, scrie articole pe aceasta tema.
– Cum se impaca matematicile cu filosofia sociala?
– Am fost pasionata de mica de probleme umanitare si sociale. Am fost crescuta explicându-mi-se ca nu am facut nimic sa merit sa ma nasc in familia si in tara in care m-am nascut, ca e doar vorba de sansa si de noroc si ca nu e nicio diferenta intre mine si cei care s-au nascut in familii vulnerabile; ca daca ar fi crescut in exact aceleasi conditii ca si mine cu siguranta ar fi ajuns la fel sau mult mai realizati decât mine.
– Din acest motiv ai inceput sa faci voluntariat?
– Am inceput sa fac voluntariat prin clasa a noua la Fundatia de Sprijin Comunitar si mi-a placut foarte mult modul in care se lucra acolo si inca e unul dintre proiectele la care tin cel mai mult.
– Cum iti alegi temele pe care scrii si, mai ales, unde scrii?
– Am blogul personal unde scriu, insa in ultima vreme nu am mai avut timp sa scriu decât despre proiectele in care sunt implicata, nu articole de analiza. Si scriu doar despre temele de care sunt pasionata, de multe ori si când vad reactii inexplicabile in media sau greseli sau declaratii populiste.
– Am vazut ca scrii si pe site-uri de limba engleza.
– Da, scriu articole pentru ziarul Universitatii, pentru sectiunea de politica externa. Recent am fost liderul unei echipe care a condus o dezbatere despre hartuirea sexuala la Universitatea York, pentru societatea York Student Think Tank, dezbatere care este si in jurnalul anual al societatii si pe site-ul ystt.co.ul.
– Cum s-a vazut criza refugiatilor in Anglia?
– Desi pozitia guvernului englez (de dreapta, care a câstigat precis din cauza pozitiei anti-imigranti, anti-UE) la inceput a fost ca singura solutie reala este sa fie rezolvata criza din Siria si ca acceptarea refugiatilor doar ii incurajeaza pe mai multi sa isi riste vietile, am fost placut surprinsa sa vad cum presiunea din partea societatii civile a schimbat oarecum aceasta pozitie, dupa cum s-a vazut si din ultimele declaratii ale primului ministru. Desigur, eu intru in contact foarte mult cu oameni din sistemul universitar care au pareri similare, mai putin cu oamenii la care prind discursurile populiste, dar au fost foarte multe initiative ale societatii civile in toate orasele Angliei, de la petitii pentru primirea imigrantilor pâna la colectarea de fonduri, haine, telefoane, mâncare, materiale necesare, etc. Se organizeaza multe drumuri catre tabara din Franta pentru a ajuta la pregatirea pentru iarna, sunt multe initiative usor de gasit daca vrei sa ajuti si foarte multa lume contribuie; ceea ce voi incerca sa fac si eu când voi ajunge inapoi in Marea Britanie.
– Presa britanica, totusi, pare sa fie de alta parere…
– Din pacate, eu nu urmaresc tabloidele ca sa pot vedea si reactia oponentilor, dar stiu ca pâna si Daily Mail, cu toate titlurile anti-refugiati, si-a schimbat radical pozitia dupa publicarea pozei baietelului decedat in Turcia.
– Si care este opinia ta?
– E evident ca aceasta criza nu poate fi rezolvata decât prin cooperarea guvernelor UE. Procedura Dublin trebuie abandonata si trebuie luate masuri pentru gestionarea crizei si transportul in siguranta al refugiatilor dar si distribuirea acestora intre tarile membre. Europa are o populatie imbatrânita iar in tari precum Germania este nevoie de forta de munca. Problema este logistica – transportul, gestionarea cererilor si integrarea refugiatilor – iar aici intervine nevoia urgenta de a combate populismul si de a informa populatia.
– Cum se vede România din Anglia? Cum o vad englezii?
– Din nou, eu sunt expusa mai mult parerilor din sistemul universitar si nu am intâmpinat reactii xenofobe dar in Anglia sunt doua pozitii: fie impotriva imigrantilor, fie se considera ca mobilitatea si diversitatea sunt benefice. Parerile despre România variaza, in general, in acord cu pozitiile de mai sus – fie vad România ca o tara subdezvoltata, nu inteleg nici istoria nici contextul si judeca dupa titlurile ziarelor de scandal despre hoti si cersetori, fie au o parere foarte buna si despre tara si despre românii pe care i-au intâlnit.
Cum ti se pare România?
Tot ce se intâmpla in tara, de la mentalitatea oamenilor la economie, este de asteptat si normal pentru o tara in stadiul in care este România. Daca analizezi contextul si istoria sa – la fel ca orice, e exact unde si cum era de asteptat sa fie bazat pe evolutia sa in istorie, nu e nimic inexplicabil. Singurul lucru trist sunt reactiile oamenilor educati care ar trebui sa inteleaga aceste lucruri, insa par sa nu o faca si asta nu contribuie la progresul tarii.
Cred ca cel mai important pentru progresul României este implicarea societatii civile, care incet-incet se imbunatateste – educatia si activismul in timp vor ajuta la progresul pe toate planurile – cu cât oamenii vor fi mai informati si vor intelege mai mult, vor fi mult mai pregatiti sa reactioneze si sa stie ce drepturi au si ce pot cere sau ce trebuie sa ceara de la oamenii pe care ii aleg, de la institutii, etc, si astfel, natural, Romania va progresa. Dar e un proces lung.
– Esti in ultimul an. Ce faci dupa facultate?
– Vreau sa fac un master fie in relatii internationale, in drepturile omului sau in studii est-europene. As vrea sa lucrez in ONG-uri sau think tank-uri, sau in diplomatie.
