In foarte putine cuvinte, in urma cu un secol se ivesc conditii favorabile realizarii dorintei dintotdeauna a românilor, Unirea:
-in vara anului 1914 avusese loc atentatul de la Sarajevo;
-dupa doi ani de neutralitate România s-a alaturat grupului tarilor Antantei, noua promitându-ni-se rezolvarea prin aducerea la trupul tarii a partilor aflate sub stapâniri straine;
-la 15 August 1916 am inceput operatiunile militare, Armata de Nord avea ca misiune precisa actiuni pe Valea Muresului mijlociu dar, aparând Frontul de Sud „ofensiva strategica” a trebuit sa „aparare strategica” si organizarea rezistentei pe Carpati ( pe trecatori); in zona noastra inamicul facând o mare presiune pe vaile râurilor Casin, Oituz, Slanic si Trotus, a fost adusa din Dobrogea Divizia 15 infanterie (supranumita „de Fier” pentru dârzenia dovedita in lupte).
Ne amintim cu emotie ca la 26 septembrie/ 9 octombrie 1916, in Primaria din Onesti devenita Comandamentul Armatei de Nord, a intrat generalul Eremia Grigorescu si dupa o sumara dar atenta examinare a hartilor, a asigurat pe generalul Constantin Prezan: „Cunosc situatia, domnule general. Pe aici inamicul nu va trece!”. Experienta dobândita in luptele din Dobrogea, masurile luate pentru ridicarea capacitatii prin strategia apararii in adâncime (perpendicular pe vaile râurilor), si farmecul personal au condus la un elan generalizat, intreg efectivul de ostasi hotarând cu juramânt „Pe aici nu se trece!”
Pe Trotus in sus, pe valea ce se tot ingusteaza, calatorul care lasa in urma Onestiul si se indreapta catre Târgu Ocna are in fata orizontul cu o salba de inaltimi dintre care una, in acest timp retine in mod deosebit atentia: Ciresoaia, cota 772. Chiar si dupa atât de mult timp in care s-au schimbat atâtea, cine nu a trecut nepasator si a luat oricât de putin din carti, muzee si insemne memoriale mai vibreaza la comanda de atunci – care, prin trecerea timpuluise comprima in sintagma „locuri-oameni-fapte” intr-un timp unic, aici hotarându-se soarta tarii.
Stiindu-se intentia inamicului de a cuceri linia Trotusului, pentru a se uni cu alte forte ale lui la Adjud si a cadea in spatele alor nostri la Marasesti pentru a scoate România din lupta, rezistenta opusa de noi pe aliniamentul Oituz-Cosna-Ciresoaia devenise vitala si trebuia folosita configuaratia terenului impadurit si muntos, cu versanti si pante abrupte.
Inceputa pe 8 august 1917 (la doua zile dupa cea a Marasestiului), batalia Oituzului a cuprins si locuri cu atacuri in valuri pe teren disputat pas cu pas, cu infanterie, rosiori, artilerie, graniceri, vânatori de munte.
La Cosna, Regina Maria (mama ranitilor) s-a aflat la 150 de metri de inamic; spitale militare la schitul „Magura”, la biserica „Raducani”, in scoli si in case mai incapatoare. Mult superior ca dotare si efective, inamicul si-a dovedit inversunarea prin atacurile de artilerie si aviatie, concluziile gasindu-se in „Notite zilnice de razboi, 1916-1918” ale generalului Alexandru Averescu:
„Am trecut prin Târgu Ocna ; o adevarata jale. Cea mai mare parte din case , darâmata…”.
La Cosna, pe 13 august cazuse eroic legendarul Constantin Musat-sergent granicer ce luptase cu singura mâna aruncând grenade in inamic caci una o pierduse in toamna lui 1916 la Râpa Rosie, lânga Sebes Alba.
Dupa indiferenta generalului rus Ragoza prin care abandonase Marasestiul, ezitarea si aici la Ciresoaia, unde dorea sa lupte cu un regiment in loc de patru, l-a determinat pe generalul Eremia Grigorescu sa intervina cu toata energia si luciditatea.
Venirea vânatorilor de munte in mars continuu de 160 km. de la Târgu Neamt si intrarea lor in lupta a fost o mare surpriza pentru inamic, el fiind nevoit sa coboare cu mâinile la ceafa, ca prizonier, la baza dealului.
Si nume de bravi ofiteri si trupa-Talpau, Constantin Braileanu, Ghighi Demetriad,Gheorghe Prioteasa, Alexandru Dumitrescu, Gheorghe Enescu, Mircea Bruteanu, Ion Gramada; deopotriva, ramasi in viata- atunci slt. Marcel Olteanu, cpt. Nicolae Sova, satean batrân din Poieni, Elisei Ursac (care, pentru fapta de a introduce in sectorul luptelor, pe carari de el stiute, vânatorii, nu a dorit ca recompensa decât „o boneta de a lor pe care sa o poarte tot timpul”).
Cimitire de onoare la Poieni, la Biserica „Sf. Nicolae”(cu turnuri), monumente cu muzeu pe dealul Magura-cota 504, cruce-monument pe Cosna (prin contributia col. Nicolae Costin, reparatiile din 1972-1974) – marturii ce fac elogiul daruiriiin lupta si recunostintei generatiilor care au urmat fata de jertfa celor peste 14000 de morti, raniti si disparuti ce se constitua in pilda miscatoare de intelegere a datoriei catre Tara, spatiul descris fiind unul din aliniamentele suferintei si gloriei noastre militare.
Batalia Ciresoaiei (9-11 septembrie), nume la a carei simpla rostire simtim plinatatea clipelor de cumplite incarcari prin modul cum s-a actionat, s-a aratat si aici la ce trepte de vitejie se poate ridica un popor care isi iubeste pamântul pe care i-a fost dat sa traiasca, ecourile din presa internationala fiind edificatoare:
-Marasesti, 6 august 1917. Rusii paraseau frontul sub atacurile lui Mackensen dar românii intrau in lupte in locul fugarilor pentru a smulge biruinta; lupta inceputa contra rusilor, germanii o pierdeau in fata românilor! 61 de contraatacuri in 14 zile de lupta!
-Ciresoaia, 9-11 septembrie 1917. Ori de câte ori se pregatesc de atac, românii se reped ca nebunii…
Zilele de foc cu grindina dezlantuita de tot armamentul au frânt aroganta invadatorilor, marele plan strategic al lui von Lunderdorf s-a prabusit in fata retelelor de sârma ghimpata si a altor lucrari genistice, strapungerea si cucerirea liniei Trotusului nu a fost posibila, austro-germanii ramânând intepeniti si agatati de povârnisurile Ciresoaiei.
Unul din marii nostri gânditori, savantul Vasile Pârvan scria in „Memoriile”-1923: „Ingenunchiati, voi, ce-ati ramas in viata, inaintea maiestatii celor ce-au cazut la Marasesti si Târgul Ocnei! Acolo s-a faurit din nou, prin moartea incomparabila, pacatul vietii eterne a rasi noastre (…). Ca Fat-Frumos cu Zmeul-zmeilor, ca Iacov cu ingerul Domnului, ei au luptat lupta cea dreapta a vitejiei, având in ei vointa nestramutata de a invinge sau de a muri , au invins. Au invins, pentru ca a muri nu puteau, caci in suflet era puterea tuturor stramosilor a rasei daco-romane, vointa de a birui a Romei eterne.”
In orasul Târgu Neamt exista Monumentul eroilor-Vânatori de Munte, creatie a sculptorului Theodor Burca, ridicat in memoria jertfei supreme a celor 87 de ostasI din Primul Razboi Mondial.
Este construit in anul 1939, are inaltimea de 6 metri si pe placa de marmura alba este gravat urmatorul text: „De pe aceste plaiuri si-a luat zborul ,in zorii zilei de 27 iulie 1917, primul batalion de Vânatori de Munte sub comanda maiorului Virgil Badulescu. Infruntând urgia focului dusman, Vânatorii de Munte au inscris pagini de glorie in istoria razboiului nostru de intregire la Târgu Ocna, Magura, Ciresoaia, Cosna”.
Pentru cei peste 1200 de eroi care-si dorm somnul binemeritat in pântecele Ciresoaieis-a facut tot ce s-a putut, in timp: strazi au primit nume ca Ion Gramada, Elisei Ursac la care s-a adaugat Dimitrie Busila, Gheorghe Donici, , generalul Tarnovschi, asa eternizându-se vitejia dovedita. Dar, Dumnezeu lucreaza prin oameni si in anul 2000 a inceput o minune de lucrare-constriurea manastirii cu hramul Sf. Cuvios Eftimie cel Mare (praznuit in calendar la 20 ianuarie). Sub blândetea soarelui de septembrie urc drumul forestier spre cota 600 si ma gândesc la relatia sacru-profan, imi spun ca viata monahala nu are cum sa nu fie aspra, ca aspirând la cele sfinte prin ruperea de lume e greu sa facem fata tentatiilor dar ca cinstirea eroilor este orientata de biserica prin frecventarea ei inclusiv ca o recuperare cultural-teologica dupa un timp ce ne-a vrut atei.
Si pentru ca marile fapte de bravura trebuie onorate si cinstite, Batalionul 22 Vânatori de Munte din orasul Sf. Gheorghe (judetul Covasna) s-a intitulat „Ciresoaia” si in fiecare an de ziua acestei arme (3 noiembrie) o formatie reprezentativa se deplaseaza la Târgu Ocna pentru a aminti otelirea bratelor si taria juramântului dat cânva printr-un impresionant ceremonial militar-religios, mare lectie deschisa tuturorspre a intelege pretul cum nu se poate mai scump platit libertatii si demnitatii noastre.
Efortul imi este rasplatit de o frumoasa impletitura a arhitecturii cu natura, intr-o imprejmuire ce trimite la vrednicie, o bisericuta maramureseana de lemn, zvelta, care cu crucea de pe turla tine cerul la 30 de metri deasupra pamântului, cu treceri line de la forme drepte la rotunde – Casa a Domnului ce se descopera in toata frumusetea ei senina si solitara. Si Intâiul Statator, protosinghel Claudiu-Constantin Pantâru, care stie cel mai bine greutatile cu care s-a luptat, cam intristat dar totusi optimist, isi doreste doua turnuri…dar, cine sa-l auda si sa-l ajute?! Ma multiplic cu toti credinciosii veniti aici si zic ca rugaciunile noastre sa alcatuiasca cea mai frumoasa medalie de vitejie acordata eroilor de aici.
Si, din adâncuri de vremuri, pe o vale curge mereu o alta apa mângâind malurile unei albii, oglindeste un cer, adapa animale si face sa creasca vegetatie; vântul piaptana copacii, unii dintre ei poate ca mai poarta in tulpini plumbii ucigasi ai marii demente umane de acum un veac. Din câte raze sunt, cel putin una din soarele redesteptarii spiritualitatii nationale prin varsarea de sânge tânar ce s-a facut aici va imbraca zona in haine de sfintenie. Ca in situatii rare, starea ce pune stapânire pe cel ajuns aici trimite la savantul Nicolae Iorga – supranumit printre altele si ostasul Intregirii:
„Comemorarile nu invie mortii. Dar ele scot din nemurire , unde arde inaintea lor numai lumina saraca a recunostintei din partea celor putini, chipurile mari ale trecutului si le aduc in lumina faclii lor de pomenire, inaintea altora cari pâna atunci sau nu stiau despre acei oameni, sau ii uitasera. Si poporul intreg se simte mai puternic in clipele procesiunilor, rugaciunilor si cuvântarilor, caci la puterea lui se adauga atunci, in ceasul de recunostinta, puterea pastrata in scris, asezaminte si fapte… Daca evenimente mari se intâmpla si vremea se inchide asupra lor, datoria noastra este sa nu le uitam.”
Ca un corolar, intrebându-ne cu profunzimea aceluiasi izvor al adevarurilor noastre „care a cunoscut cel mai bine arhitectura sufletului românesc”, deviza „NEAMUL ESTE ETERN PRIN CULTUL EROILOR” se afla pe una din fetele drapelului Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria” ajunsa la 96 de ani de activitate (12 sepembrie 1919-12 septembrie 2015).
Sing. Corneliu Cristea, Onesti
