In Colinele Tutovei, satul Gorghesti, comuna Stanisesti, a functionat pâna nu demult ultima moara de vânt, aflata in proprietatea lui Vasile Marmureanu, tatal fostului director al Institutului de Geofizica a Pamântului din Bucuresti, Gh. Marmureanu. Originare din Asia Mica, morile de vânt au patruns in Europa in jurul anului 1150 si s-au raspândit acolo unde conditiile de clima, in special vânturile, favorizau functionarea lor. Tarile Române se alatura Spaniei, Frantei si Olandei unde au functionat timp de mai multe veacuri acest tip de mori.
La noi, primele mori de vânt au actionat in Dobrogea la sfârsitul secolului al XVI-lea, iar pentru Moldova Centrala, cea mai veche atestare a unei instalatii eoliene dateaza din anul 1641.Prezenta masiva a numarului de mori in zona Etnografica a Colinelor Tutovei se explica prin faptul ca dispunerea colinelor pe directia nord-sud a favorizat ca vântul sa bata pe aceasta directie in cea mai mare parte de timp pe parcursul anului.
Concentrarea morilor de vânt in partea centrala a Colinelor Tutovei la sfârsitul secolului al XIX-lea se a fost favorizata de prezenta curentilor de vânt aproape tot anul.
Dând dovada de multa ingeniozitate, taranii razesi din Moldova Centrala au construit aceste instalatii care sa asigure alimentatia cu faina a comunitatilor satesti din zona. Astfel, la sfârsitul secolului al XIX-lea, functionau câte 4 mori de vânt la Motoseni, Craiesti si Burdusaci, 3 la Condrachesti, mai multe mori de vânt la Valea Rea si Bârlad, 10 la Deleni, 15 la Oncesti, 2 la Taula, 5 la Marasti-Filipeni, 2 la Cabesti si mai multe la Dealul Morii, care a imprumutat numele de la aceste instalatii.
Ne vom opri asupra morii de vânt din satul Gorghesti, comuna Stanisesti, declarata monument istoric inca din anul 1963.
Aceasta instalatie eoliana de macinat face parte din tipul de mori cu pivot central, având un ax in jurul caruia se poate invârti cu 360 de grade, spre directia de bataie a vântului. Moara este prevazuta cu doua rânduri de pietre, montate pe un singur grindei. Aceasta a fost cumparata din satul Tiganesti, comuna Vultureni, judetul Tecuci, in anul 1911, fiind transportata cu 36 de carute in satul Gorghesti. Se spune ca la Tiganesti moara ar fi functionat timp de 5 generatii, deci exista de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Instalatia era adapostita de o constructie cu baza patrata, având parter si etaj.
Cele 6 „furci” groase de stejar erau fixate prin daltuitura in „masa portabila”. Pivotul central era un „babalog” gros de stejar cu diametrul de 0,80 m si ingropat in pamânt la 4 m, pietruit imprejur pe o raza de 1 m. La parterul morii se gaseste un cadru de lemn de care este fixat protapul care serveste drept brat de pârghie pentru rotirea morii in directia de bataie a vântului. Rotirea morii se face cu ajutorul unei „capre” de lemn si a unui lant gros. in jurul morii sunt dispusi radial un numar de 12 tarusi care servesc pentru „a trage capra de la un post la altul” intr-o rotire completa de 360 de grade. La etajul morii se afla instalatia de macinat compusa din doua rânduri de pietre de moara purtate de un grindei gros de stejar. La capatul acestuia se afla dispozitivul de captare a energiei eoliene, denumit „elice”. Confectionata din lemn de stejar sau de salcâm, este prevazuta cu un numar de 6 palete sau „arichi”. „Cu cât arichile is mai lungi, cu atât sunt mai puternice si cu cât e scândura mai deasa pe ele, cu atat trag mai bine” – ne-a declarat morarul Vasile Marmureanu.
Procesul macinarii la o astfel de instalatie este urmatorul. Energia vântului, captata prin intermediul „arichilor” este transmisa de rotirea grindeiului, fiind transformata in energie mecanica prin intermediul celor doua „roti cu masele”. Acestea, prin intermediul unui „crâng” sau „fanar” transmit energia din plan vertical in plan orizontal, facând sa miste roata „alergatoare”. Aceasta se invârteste peste roata „zacatoare”, intre care se afla boabele pe care le transforma in faina. Tot la etaj se afla un mic „balconas” de unde morarul calculeaza viteza vântului si directia de unde bate, luând masurile necesare pentru o buna macinare a boabelor de grâu sau de porumb. Pentru cititorii care doresc mai multe amanunte despre aceste instalatii eoliene disparute din Moldova Centrala, recomandam „Zona etnografica a Colinelor Tutovei” de prof. Florica Ichim, prof. dr. Dorinel Ichim (Editura Diagonal, Bacau, 2002).
in incheiere, recomandam celor interesati ca pot sa vada aceasta moara de vânt vizitând Muzeul Taranului Român din Bucuresti, unde se afla expusa.
Prof. dr. Dorinel Ichim, cercetator
